Traduit par Giovana Dinca

 
 
Cliquez sur le lien ou le texte pour faire connaissance avec Giovana Dinca et ses élèves de Tandarei 
 
 
 
 
 
 
 
CULORILE SANSEI (Les couleurs de la chance) 
 
 
ÎNTOARCEREA LA AMINTIRI  
în : 
 
CULORILE ŞANSEI 
 
Episodul 8 
 
 
ROBERTO (sub trăsăturile lui Emilio Călătorul) 
CONTELE (sub trăsăturile cavalerului unicorn) 
SYLVESTRE (sub trăsăturile păsării phoenix) 
BUTTERFLY ROSE 
MISS MARYL (sub trăsăturile lui Butterfly Girl) 
EMA ŞI VERONICA «Condei de aur » 
FRATERNELIA 
PORUMBELUL 
ANAGA 
DOMNIŞOARA ADRIANA 
BEBELUŞUL « Micuţul » (nepotul domnişoarei Adriana) 
DOAMNA LILIANA (fluture adult) 
DOAMNA MARIANA (fluture adult) 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult) 
DOAMNA CORINA (fluture adult) 
DOAMNA ELENA (fluture adult) 
MONICA (fluture copil) 
DORINA (fluture copil) 
DENISA (fluture copil) 
SUSIE TAQUINE (fetiţa iepuraş) 
 
Acţiunea debutează în salonul castelului din lemn aurit din pădurea aurită (sudul Franţei) şi continuă la bordul «Salamandrei », o magnifică goeletă ancorată în portul Constanţa din România... şi continuă în Marea Neagră pe o plută... 
 
Genul : Povestire fantastică 
 
Autor : EMILIEN CASALI 
 
Traducător : GIOVANA DINCĂ 
 
 
 
 
Piesă sub protecţia juridică a PROTECTION SACD  
(Société des Auteurs Compositeurs Dramatiques) 
N° d’enregistrement : 228998 
 
 
CULORILE ŞANSEI 
 
 
PROLOG 
 
MISS MARYL, ROBERTO, SYLVESTRE, CONTELE, BUTTERFLY ROSE 
 
 
 
 
Acţiunea se desfăşoară în salonul castelului din lemn aurit (sudul Franţei). 
Era spre prânz… 
 
ROBERTO se plimbă agitat în sala mare a castelului, cu o carte în mână şi cu o ceaşcă cu ceai în cealaltă. 
 
“ Telefonul mobil al elevilor care nu încetează să sune… 
 
Să vorbească… să cânte… să ţipe toată dimineaţa, 
Şi să le deranjeze pe doamnele profesoare foarte obosite, 
 
Extenuate şi enervate în timpul orei de franceză 
De o mână de elevi încântaţi de ideea de a pleca în căutarea libertăţii  
În curtea şcolii plină de copii de aceeaşi vârstă  
Care-şi trăiesc din plin anii tandri ai adolescenţei 
Visând, minunându-se, râzând sau plângând, criticând, observând. 
 
Ce şansă să poţi trăi alături de ei bucuriile trecutului,  
Ce fericire să redescoperi lângă ei simplitatea 
Vremurilor în care şi noi ne trăiam copilăria pe alei! 
Cu zâmbetul pe buze, profesorul nu încetează să se gândească la toate astea. 
Şi acest ecou prelung îl aude şi acum sunându-i în urechi, 
Ce şansă să poţi gusta din această dulce eternitate!” 
 
MISS MARYL apare cu o foarfecă în mână: 
Văd că domnul Roberto e foarte inspirat în această dimineaţă! 
 
ROBERTO, turnându-şi din bar vin într-un pahar cu picior : 
Sunt în al nouălea cer, Miss Maryl… în al nouălea cer! Din ultimele noutăţi, concursul de poezie s-a desfăşurat perfect în această toamnă şi iarnă. Se încheie în acest moment cea de-a treia etapă a concursului, ”concursul primăverii poeţilor”. În acest an şcolar mulţi profesori i-au îndemnat pe elevii lor să participe la concursul “Poèmes pour France”. Peste câteva ore îi vom descoperi pe câştigătorii celor trei etape ale concursului nominalizaţi pentru “Marele premiu de excelenţă al Prietenilor Călători din luna mai”, un mare premiu care va fi acordat “Poetului” sau “Poetei” anului. (Ridicând paharul): Poate că şansa va fi de partea noastră! Noroc! 
 
MISS MARYL: 
Sunt la curent cu ultimele ştiri, este a opta oară cand îmi vorbiţi despre asta. Şi când vom putea descoperi cele 24 de poeme? 
 
BUTTERFLY ROSE iese din cameră, îmbrăcată într-o mantie mare, roz şi cu o mască pe faţă. Ea ţine în mână un coşuleţ de jucării: 
Acest coş de jucării nu vă aparţine, domnule conte. Îmi pare rău, dar trebuie să-l iau. 
 
DOMNUL CONTE, îmbrăcat în tradiţionala sa pelerină maro, o fugăreşte pe Butterfly Rose, ameninţând-o cu bastonul său: 
Daţi-mi imediat coşul de jucării! Fraternelia mi-a oferit acest cadou în timpul recentei mele călătorii în valea trandafirilor… 
 
Butterfly Rose intră în bucătărie urmată de Conte, sub privirile nedumerite ale lui Roberto şi Miss Maryl. 
 
ROBERTO: 
Treizeci şi trei de poeme mai exact! Permiteţi-mi să rectific, draga mea… 
 
MISS MARYL: 
Ah… da… unde rămăseserăm? Spuneţi-mi, Roberto, la începutul călătoriei, nu era vorba de câte opt câştigători pentru fiecare concurs?... nu mai înţeleg? ... De ce 33 de poeme în loc de 24? 
 
ROBERTO îi toarnă şi ei vin într-un pahar cu picior: 
Exact în asta constă aventura: “o aventură e destinată să ne rezerve surprize de-a lungul călătoriei, ca şi cum o persoană n-ar cunoaşte sfârşitul încă de la început. O aventură nu este ca o călătorie turistică organizată până în cel mai mic detaliu. O aventură nu se supune anumitor reguli, ea acţionează spontan în funcţie de întâlniri, de aspiraţii, de preferinţe…”. În realitate, Juriul Ambasadoarelor, care este compus strict din profesori francofoni,… a dorit să fie alese 9 poeme. În acest an numărul participanţilor a fost mult mai însemnat decât în anii precedenţi. De altfel, noi am depăşit recordul în ceea ce priveşte numărul poemelor depuse în cartea de aur. Domnul Sylvestre mi-a dat această veste curând. Poate că şansa va fi de partea noastră în acest an!!! Noroc!!! 
 
MISS MARYL degustă din vinul său: 
Ce rol are Domnul Sylvestre în această aventură? Nu a părăsit cumva castelul? Chiar domnul conte l-a condus până la uşă, nu-i aşa? 
 
ROBERTO: 
Într-adevăr, domnul Sylvestre a părăsit castelul. Dar călătoriile îi lipsesc mult. 
 
MISS MARYL: 
Nu cumva s-a săturat să o aştepte pe frumoasa şi dulcea lui Juliette care nu a mai venit la întâlnire? 
 
ROBERTO gustă şi el din vinul său: 
Aşa cred. Totuşi, înainte de a ne părăsi, poştaşul nostru a avut timp să-mi facă un mic serviciu: în timp ce eu eram ocupat cu problemele mele profesionale, domnul Sylvestre prelua poemele de la domnii profesori în calculatorul său. 
 
DOMNUL CONTE iese din cameră, ţinând în mână coşul de jucării, urmat de Butterfly Rose care îl ameninţă cu un baston: 
“Ghicitoarea mi-a spus că acest coş ar conţine o comoară preţioasă”. Mi-a mai spus că trebuie să-mi încerc norocul. Îmi pare rău “domnişoară fluture”, nu îl dau nimănui. 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Fraternelia ar face bine să nu se amestece în problemele care nu o privesc, domnule Conte! Înapoiaţi-mi imediat coşul de jucării! 
Contele iese urmat de Butterfly Rose sub privirile nedumerite ale lui Roberto şi Miss Maryl. 
 
ROBERTO vorbeşte ca pentru sine: 
Este foarte curios, mi se pare că am mai văzut acest fluture roz undeva… dar unde? 
 
MISS MARYL gustând din vinul său: 
Acum înţeleg mai bine micile afaceri dintre dumneavoastră şi Sylvestre din timpul iernii. 
 
ROBERTO: 
În realitate, era vorba de un proiect “Top secret”. Voiam să vă fac o surpriză la sfârşit, doar… în momentul aflării rezultatului. Trebuie să subliniez că domnul Sylvestre îmi este cel mai fidel prieten, unul din rarii oameni în care pot avea cu adevărat încredere, cu atât mai mult cu cât este vorba de un proiect “top secret” care se adresează copiilor cum e cel în discuţie, concursul de poezie… cu toate că este un secret care nu mai e secret dacă stau să mă gândesc la acei internauţi, care s-au obişnuit cu concursul de vreo 4 ani încoace. Domnul Sylvestre a făcut o treabă remarcabilă. El a clasificat metodic toate poemele într-o anumită ordine. Cât despre învingători, nu s-a lăsat influenţat de nimeni. Din câte mi-a spus, a jucat cartea “preferinţelor”. 
 
MISS MARYL: 
Să-nţeleg că nu aţi citit tot timpul poemele elevilor? 
 
ROBERTO gustând din vin: 
V-am mai spus că am fost foarte ocupat cu problemele mele profesionale. Acum, că le-am rezolvat, voi putea să mă dedic în sfârşit poemelor, să le descopăr unul câte unul şi să-mi încânt sufletul. Domnul Sylvestre mi-a spus că unele sunt magnifice. Înainte de a pleca, a pus cu grijă calculatorul într-un loc secret, a cărui cheie o deţin doar eu. Sunt nerăbdător să descopăr aceste poeme! (Ridicând paharul): Noroc!  
 
MISS MARYL: 
Sper că nimeni altcineva nu mai e la curent şi că Sylvestre o să-şi ţină gura. 
 
ROBERTO: 
Vă asigur de asta, Miss Maryl, poştaşul nostru regional a învăţat să fie foarte atent în ultimii ani. Călătoriile sale în cele patru colţuri ale lumii l-au transformat şi i-au dat mai multă încredere în forţele proprii. Este mult mai înţelept decât înainte. Astăzi îi observă pe oamenii din jur cu mai multă obiectivitate, nu mai este influenţat de orice promisiune. Poştaşul nostru are simţurile mult mai ascuţite decât înainte şi, fără să vreau să-l consider paranoic, acesta a devenit mult mai rezervat în ceea ce-i priveşte pe oameni: ”nu cred decât ceea ce văd, zice el: să vorbeşti e bine, dar să faci ceva e cu mult mai bine!” Doar proiectele duse la bun sfârşit au valoare în ochii săi, restul nu e decât vorbă goală. 
 
MISS MARYL gustă şi ea din vin: 
E ca şi cum ai zice că “lumea e o mare comedie în care bărbaţii şi femeile sunt foarte mari actori”. Noroc! 
 
ROBERTO: 
Domnul Sylvestre n-are încredere în oricine. Vă asigur că a învăţat să-şi ţină gura. 
 
MISS MARYL: 
Ceva îmi spune că asta n-o să dureze mult, Roberto. 
 
ROBERTO: 
Ce anume nu va dura mult? 
 
MISS MARYL 
Din câte îl cunosc, mai devreme sau mai târziu, tot va dezvălui secretul… dacă nu cumva a făcut-o deja… gura satului cam vorbeşte. Aşa că, mă cam îndoiesc că Sylvestre e străin de toate astea. 
 
ROBERTO: 
Puţin mă interesează!... acum, că nu mai e aici, poate să povestească ce doreşte: pe-o ureche-mi intră şi pe alta-mi iese. 
 
MISS MARYL: 
Şi când putem descoperi aceste faimoase poeme? 
 
ROBERTO: 
Imediat, dacă doriţi.  
 
MISS MARYL apucă un scaun: 
O secundă , vă rog! Aş prefera să le descopăr când îmi fac siesta! Şi acum, aşezaţi-vă pe acest scaun! 
 
ROBERTO: 
De ce vreţi să mă aşez pe acest scaun, Miss Maryl? Nu sunt obosit… 
 
MISS MARYL: 
Acum, că v-aţi rezolvat problemele, aş putea să vă fac să arătaţi puţin mai bine. (Şi îl împinge pe Roberto pe scaun). 
 
ROBERTO: 
Cum adică, să arăt mai bine?... dar, în sfârşit, ce-i cu această grabă? 
 
MISS MARYL:  
Tunsoarea dumneavoastră nu mai seamănă cu nimic. De câtva timp, vă cam neglijaţi, Roberto. 
 
ROBERTO: 
Nu cred că e momentul, ştiţi, îmi pregătesc discursul de sfârşit de an. Adică ziua decernării “Marelui Premiu de Excelenţă al Prietenilor Călători” se apropie cu paşi repezi. 
 
MISS MARYL: 
Şi dacă am începe prin a vă tăia părul?... pentru a arăta mai bine în faţa publicului. 
 
 
ROBERTO: 
Elevii nominalizaţi sunt foarte nerăbdători să afle numele ”poetului” câştigător, vedeţi… aşteptarea e grea… ei sunt nerăbdători… 
 
MISS MARYL îi taie părul: 
Înţeleg perfect... din acest motiv aveţi obligaţia de a-i asigura pe profesori că… totuşi, mai sunt două luni, vă atrag atenţia. Este încă mult prea devreme. 
 
ROBERTO: 
La asta m-am angajat doar. Mi-am dat cuvântul! 
 
MISS MARYL: 
Nu vă neliniştiţi! Totul se va petrece cum nu se poate mai bine. Şi apoi, vă reamintesc că nu aţi citit încă poemele copiilor. Ar trebui să începeţi cu începutul. Nu credeţi? Şi nu invers. (Ridicând paharul): Noroc!!! 
 
ROBERTO ridică şi el paharul: 
Exact! Noroc! (Apoi se aşeză pe scaun) 
 
Miss Maryl începe să-i taie părul… 
 
SYLVESTRE apare cu un laptop sub braţ: 
Puţină răbdare, Roberto: ”răbdarea şi timpul te fac mai puternic”. Salutare prieteni! Ce mai fac cei doi porumbei ai noştri? (Se aplecă şi sărută mâna lui Miss Maryl) Viaţa e frumoasă, domniţa mea? 
 
 
 
SFÂRŞITUL PROLOGULUI 
 
 
---------------- 
 
 
 
ACTUL 1/ SCENA 1 
 
ROBERTO, MISS MARYL, SYLVESTRE, CONTELE 
 
 
 
 
 
MISS MARYL: 
Domnule Sylvestre, ce faceţi aici? Credeam că aţi plecat şi că domnul Conte v-a condus deja la uşă. 
 
SYLVESTRE: 
Iată că nu. De fapt, domnul Conte mi-a acordat permisiunea de a sta în castelul din lemn aurit, cât timp lipseşte… 
 
ROBERTO: 
Domnul Conte a plecat? Sunteţi sigur de asta? Mi se pare că tocmai i-am zărit silueta, urmărit de un fluture roz, a cărui identitate n-am reuşit să o aflu. 
 
SYLVESTRE: 
Poate că vi s-a părut. Poate că nu era Contele. 
 
ROBERTO: 
Vă asigur că ăsta este adevărul… (observă calculatorul): dar ce faceţi cu laptopul meu? 
 
SYLVESTRE: 
Vă atrag atenţia că este al meu. 
 
ROBERTO: 
Cum aţi făcut de aţi deschis seiful în care se afla calculatorul din moment ce eu eram singurul posesor al cheii ? 
 
SYLVESTRE: 
Aveam şi eu o dublură a cheii la mine. Aşadar am reflectat…şi mi-am recuperat bunul. Aştept un mesaj urgent de la frumoasa şi tandra mea Juliette. 
 
ROBERTO : 
Juliette nu o să vă mai caute, a plecat pentru totdeauna. Vă pierdeţi timpul. Şi acum, pot să-mi recuperez laptopul? Miss Maryl ar dori să descopere faimoasele poeme ale copiilor înscrişi în concurs, întelegeţi… 
 
SYLVESTRE îşi toarnă şi el un pahar cu vin: 
Trebuie să-mi verific mesajele. E urgent, vă spun! Vi-l dau mai tarziu… după amiază. (ridicând paharul) În sănătatea dumneavoastră! 
 
ROBERTO: 
Cum adică după amiază? 
 
SYLVESTRE: 
Şi pereţii au urechi. Noroc! 
 
MISS MARYL: 
Să înţeleg că domnul Sylvestre a ascultat conversaţia noastră? Mă înşel, domnule poştaş? 
 
SYLVESTRE: 
Nu v-am spionat. Treceam pe aici şi am auzit întâmplător discuţia voastră şi atunci… am tras puţin cu urechea… 
 
MISS MARYL îşi umple din nou paharul: 
Văd că nu gura e de vină, ci urechea! 
 
SYLVESTRE bându-şi paharul: 
Ei bine, pe scurt… Domnul Conte a plecat noaptea trecută în căutarea lui Lady Jane: din zvonuri, aceasta ar fi luat pulberea magică cu puţin înainte de sosirea rivalei sale …o anumită Juliette care “n-a mai venit niciodată la întâlnirea fixată”. Îmi păstrez totuşi credinţa. Ştiu că frumoasa şi gingaşa Juliette obişnuieşte să se facă dorită. Asta nu-l împiedică pe Conte să plece în căutarea viitoarei sale soţii atinsă de sindromul geloziei. Tot din zvonuri, Maiestatea Sa, Domnul Conte de Bouche-en biéééé ar încerca să o convingă pe dulcineea sa să se întoarcă acasă. Ceea ce nu este încă sigur că se va întâmpla. 
 
Miss Maryl taie părul lui Roberto în timp ce… 
 
CONTELE apare cu coşul de jucării într-o mână şi cu bastonul în cealaltă: 
De Bouche-en-Biais, Sylvestre! En Biais, ais, ais! De câte ori trebuie să vă repet ca să vă intre în cap o dată pentru totdeauna? 
 
ROBERTO care stătea pe scaun pentru ca Miss Maryl să-l poată tunde: 
Iată-vă în sfârşit singur, fără fluturele roz, domnule conte. 
 
CONTELE: 
Aţi văzut vreun fluture roz pe undeva? 
 
ROBERTO: 
Deci nu am visat, prietene, nu-i aşa? 
 
CONTELE: 
N-a fost decât o iluzie, dragul meu. (Şi lăsă coşul de jucării în braţele lui Roberto, căruia Miss Maryl îi tundea părul). Vreţi să aveţi, vă rog, grijă de acest coş de jucării, Roberto, am nişte conturi de reglat cu nesuferitul ăsta de Sylvestre. 
 
SYLVESTRE, turnându-şi un pahar cu vin: 
Asta-i bună ! Să nu-mi spuneţi că sunteţi chiar dumneavoastră, domnule Conte de Bouche-en Biais, ais, ais? Ce mai faceţi, Maiestate? Credeam că aţi plecat în căutarea dulcineei. (Apropiindu-se de Conte): Căsuţa dumneavoastră de la ţară este foarte plăcută, domnule Conte! În sănătatea domniei voastre! 
 
CONTELE îl împinse cu bastonul său: 
Viitoarea mea soţie nu se va mai întoarce acasă. 
 
SYLVESTRE: 
În sfârşit aţi abandonat căutările. 
 
CONTELE: 
I-am pierdut urma, prostănacule! 
 
SYLVESTRE: 
Bietul meu prieten! Primiţi toate condoleanţele mele! 
 
CONTELE îl trage de urechi: 
Ajunge! Dumneavoastră sunteţi vinovat de plecarea lui Lady Jane! 
 
SYLVESTRE: 
N-am nici un amestec în asta domnule Conte, vă jur pe capul mamei mele! Lăsaţi-mi urechea! 
 
CONTELE trăgându-l de urechi: 
Şi cum e când lansaţi zvonuri? 
 
SYLVESTRE: 
Ce zvonuri? Nu înţeleg unde vreţi să ajungeţi?! 
 
CONTELE trăgându-l de urechi în continuare: 
Un anumit zvon a ajuns până la urechile lui Lady Jane, ceea ce a dus la plecarea acesteia. 
 
SYLVESTRE: 
N-am spus nimic despre Lady Jane. Şi apoi nu e vina mea dacă ea este geloasă. 
 
CONTELE trăgându-l mai tare de urechi: 
Văd că sunteţi la curent cu toată afacerea. 
 
SYLVESTRE smulgându-se din mâinile Contelui: 
Nu uitaţi că Juliette este logodnica mea… de altfel, apropo… asta mă face să mă gândesc că trebuie să-mi verific mesajele… aştept un mesaj urgent de la Juliette (şi îşi consultă laptopul). 
 
ROBERTO bate ritmul pe coşul de jucării: 
În locul dumneavoastră mi-aş lua gândul, Sylvestre. Frumoasa Juliette s-a volatilizat pentru totdeauna. 
 
SYLVESTRE cu ochii lipiţi de ecranul calculatorului: 
Ceva îmi spune că, mai devreme sau mai târziu, logodnica mea se va întoarce. Ah! Cred că am primit un mesaj… să vedem de la cine poate fi? 
 
CONTELE: 
Pot să ştiu ce e cu coşul meu de jucării în mâinile dumneavoastră, Roberto? Cine v-a permis să-l luaţi? 
 
ROBERTO: 
Cred că Christophe Rodolphe Charles Henri “şi aşa mai departe” mi l-a încredinţat. 
 
CONTELE: 
Cine-i ăsta? 
 
ROBERTO: 
Domnul Conte şi-a uitat toate prenumele care-l fac celebru în toate cele patru colţuri ale lumii? 
 
CONTELE : 
Aţi face bine să mi le amintiţi, le-am uitat complet. Asta nu explică ce caută coşul meu de jucării în mâinile dumneavoastră. Aştept explicaţii din partea dumneavoastră… sau preferaţi ca asta să se petreacă la interogatoriul poliţiei?... spuneţi… 
 
ROBERTO: 
Dumnevoastră mi l-aţi pus în braţe acum 5 minute. 
 
CONTELE: 
Ba nu, ba nu. 
 
ROBERTO: 
Ba da, ba da. 
 
MISS MARYL 
Sunt martor, domnule Conte. 
 
CONTELE 
Lăsaţi-mă în pace, Miss Maryl! 
 
MISS MARYL: 
Nu vreţi să-mi mai vorbiţi? 
 
CONTELE: 
Nu suport prezenţa dumneavoastră în castelul meu. Când credeţi că veţi pleca definitiv? 
 
MISS MARYL: 
Nu mă grăbesc să plec Christophe Rodolphe “şi aşa mai departe” ! 
 
CONTELE: 
Nu mai exageraţi, vă rog! 
 
MISS MARYL:  
Văd că domnul Conte este totuşi drăguţ. 
 
CONTELE: 
Lăsaţi-mă în pace! 
 
ROBERTO: 
Coşul meu de jucării era mult mai mare decât al dumneavoastră, René Christian Bernard “şi aşa mai departe”… 
 
CONTELE: 
Dar, în definitiv, cui vă adresaţi? 
 
ROBERTO: 
Tuturor strămoşilor dumneavoastră! 
 
CONTELE: 
Încetaţi să mă mai hărţuiţi cu toate prenumele astea! Sunt greu de reţinut, vedeţi şi dumneavoastră! 
 
MISS MARYL gustă din vinul său: 
Domnul Conte preferă să i se spună “favoritul meu”. 
 
ROBERTO: 
Sau mai degrabă “viteazul meu”! 
 
CONTELE turnându-şi şi el un pahar: 
Lăsaţi-mă în pace! Roberto, mai aştept încă explicaţiile dumneavoastră. 
 
ROBERTO: 
În coşul meu de jucării, puteam să pun ursuleţi din pluş, trotinete, cărţi, un canar din plastic … în timp ce în al dumneavoastră abia încape un degetar. Nu credeţi, prieteni, că acest coş de jucării al domnului Conte este totuşi foarte, foarte mic? 
 
CONTELE: 
Odinioară, încăpeau soldăţei de plumb datând din perioada celui de-al doilea Imperiu. Fraternelia mi l-a oferit în semn de prietenie în valea trandafirilor. (Îi smulge coşuleţul de jucării din mâini). Îmi permiteţi, vă rog, să recuperez acest bun de o valoare inestimabilă, menit să conţină, poate, şansa vieţii mele!... (Apoi mângâie coşul de jucării)… s-au dus soldăţeii de plumb…astăzi s-ar putea să-mi surâdă şansa vieţii!!! 
 
ROBERTO: 
Şansa vieţii dumneavoastră? Încă mai visaţi la ea?  
 
Decorul castelului s-a transformat între timp, făcând loc punţii Salamandrei, o goeletă magnifică ce pluteşte pe apele Mării Negre în portul Constanţa din România… 
 
CONTELE: 
Ghicitoarea m-a pus să promit că nu voi sufla nici o vorbuliţă nimănui. Îmi pare rău… 
 
SFÂRŞITUL SCENEI 1 
 
------------ 
 
ACTUL 1/ SCENA 2 
 
SYLVESTRE: 
Se întâmplă ceva uimitor, prieteni!? Nu înţeleg cum am putut ateriza la bordul acestei nave.  
 
MISS MARYL: 
Ce facem noi la bordul acestei nave, Roberto? Şi eu, care credeam că o să mă instalez definitiv în sudul Franţei… m-am săturat de viaţa aceasta de nomad… era vorba să mai faceţi o “pauză” cu aventurile voastre fantastice… de fapt, ce puneţi la cale? 
 
ROBERTO: 
Vă asigur că n-am nici un amestec, Miss Maryl. 
 
SYLVESTRE: 
Dar unde suntem mai exact? S-ar zice că marea e calmă?! 
 
CONTELE: 
Ghicitoarea ne-a prezis o vreme extrem de însorită pe Marea Neagră… 
 
ROBERTO: 
Unde? Cine? Cum aşa? 
 
FRATERNELIA ţine în mână un glob de cristal: 
Dragii mei Prieteni Călători, bună ziua! Ce mai faceţi de când nu ne-am mai văzut? Viaţa e frumoasă, domnule Sylvestre? 
 
SYLVESTRE îi sărută mâna: 
Asta-i bună! Să nu-mi spuneţi că sunteţi chiar dumneavoastră, domniţa mea ! 
 
CONTELE: 
Încântat să vă regăsesc, Lady Fraternelia! Sunt nerăbdător să aflu ce mai urmează, conform globului dumneavoastră de cristal! 
 
FRATERNELIA: 
Mai târziu, Christophe Rodolphe şi “aşa mai departe”, mai târziu… (îndreptându-se către Roberto): sunt foarte încântată să vă revăd, Roberto! 
 
ROBERTO: 
Şi eu care credeam că drumurile noastre nu se vor mai încrucişa. Ce se întâmplă, de fapt, Fraternelia? Ce căutăm noi la bordul Salamandrei? 
 
FRATERNELIA: 
“Never say goodbye, my friend!” (Îşi apleacă privirea în globul de cristal): Globul meu de cristal îmi spune că tocmai s-a ridicat ancora… că am părăsit portul Constanţa…că vom trece Bosforul foarte curând, … că vom merge de-a lungul ţărmului Turciei şi că vom ajunge apoi în Marea Mediterană, acolo unde trebuie să se încheie Legenda Prietenilor Călători. 
 
CONTELE, bătând ritmul pe coşuleţul său de jucării: 
Acest program e minunat! Nu-i aşa , prieteni? Şi totuşi sunt nerăbdător să mă întorc în castelul meu! 
 
MISS MARYL: 
Să ne întoarcem în castelul dumneavoastră? Cum aşa? Vă atrag atenţia că tocmai am ieşit de acolo! 
 
CONTELE, bătând tactul pe coşul de jucării: 
Nu a fost cazul întotdeauna! Au fost vremuri când eram în exil în căutarea paradisului pierdut. 
 
FRATERNELIA: 
Domnul conte e pe calea cea bună. 
 
ROBERTO: 
Această poveste nu e reală. 
 
SYLVESTRE, ţinându-şi calculatorul sub braţ: 
Ceva îmi spune că “domnul conte este complice” cu figura sa boemă. Îmi mai spune şi că ar ascunde ceva important. 
 
CONTELE, bătând tactul pe coşul de jucării: 
Nu ştiţi nimic , dragă domnule Sylvestre! 
 
SYLVESTRE: 
Şi ce ar fi trebuit să ştiu, Maiestate? 
 
MISS MARY: 
Nu mai înţeleg?! Ne întoarcem iarăşi de unde am plecat? 
 
FRATENELIA: 
Acum, că aţi descoperit comoara lui Spartacus, puteţi merge în călătorie, prieteni, şi să gustaţi în sfârşit din deliciile şansei! 
 
CONTELE sare în sus de bucurie: 
Norocul s-a întors, prieteni! Şansa ne va surâde! 
 
FRATERNELIA se uită iarăşi în globul de cristal: 
“Prietenii Călători îşi vor termina călătoria şi se vor întoarce să-şi petreacă zilele liniştite pe Pămantul Făgăduinţei”. 
 
ROBERTO: 
De necrezut! 
 
FRATERNELIA: 
Porumbelul prieteniei vă va însoţi tot timpul călătoriei pe care o veţi face! Şansa să fie cu voi, prieteni! (Şi dispare ca şi cum ar fi fost sub efectul unei baghete magice). 
 
PORUMBELUL apăru din cer: 
Bună, bună, prieteni! Aventura continuă “spre marea bucurie a copiilor”! (Şi se aşează pe umărul Contelui). 
 
CONTELE adresându-se porumbelului: 
“Dragul şi frumosul meu porumbel, să adunăm împreună optimismul copiilor şansei!” 
 
PORUMBELUL scoate o baghetă magică de sub aripile sale şi lovi uşor capul Contelui: 
“Viteazul nostru cavaler tot mai doreşte să-şi întâlnească marea iubire la sfârşitul călătoriei sale?” 
Un corn apăru imediat pe fruntea domnului conte. 
 
CONTELE mângâindu-şi cornul: 
“Corn al abundenţei, redă-mi bucuria de a cânta! 
Corn al abundenţei, redă-mi bucuria de a visa! 
Corn al abundenţei, redă-mi bucuria de a iubi! 
Corn al abundenţei, redă-mi paradisul!” 
 
ROBERTO: 
Îmi scapă cumva ceva? 
 
PORUMBELUL se pune apoi pe umărul lui Roberto: 
Nimic din ceea ce tu nu ştii deja, dragul meu Roberto: … lucruri ascunse în străfundul sufletului tuturor oamenilor… în adâncul inimii lor… lucruri care trebuie memorate de fiecare dată când pierdem orice speranţă în viaţă… când zâmbetele ne părăsesc… 
 
ROBERTO: 
Explică-mi, porumbelul meu! Nu ştiu eu foarte bine? 
 
PORUMBELUL: 
Doar copiii au puterea de a ne aminti care este menirea noastră pe acest pământ! Acum o să dau cuvântul domnişoarelor “Condei de aur”! 
Un şevalet pe care se afla o mare pânză de un albastru deschis apăru la bordul Salamandrei. 
Ema şi Veronica “Condei de aur” apar ca din senin din pânza albastră, fiecare purtând câte o mască albă în formă de fluture, cu pete aurii şi o pălărie cu pene, îmbrăcate într-o mantie mare albă. 
 
 
SFÂRŞITUL SCENEI 2 
 
 
---------------- 
 
 
ACTUL 1/ SCENA 3 
 
EMA “Condei de aur” citeşte cu voce tare un poem: 
“Ce şansă! 
Şansa de a iubi planeta albastră, 
Şansa de a privi soarele, 
Şansa de a zâmbi în fiecare dimineaţă,  
Şansa de a mirosi parfumurile, 
Şansa de a visa, 
Şansa de a fi îndrăgostit, 
Şansa de a fi om 
Într-un carusel numit Univers, 
Şansa de a-l admira pe Micul Prinţ 
Care şi-a iubit până la lacrimi trandafirul… 
Şansa de a trăi în fiecare zi  
O altă simfonie a culorilor, 
Şansa de a avea prieteni 
Şi de a le împărtăşi visele, 
Şansa de a fi eu însămi 
O fetiţă care-ţi dă mâna 
Într-un gest de prietenie!” 
(Poem de Iancu Mădălina Denisa, Şcoala Sandra 29, jud.Timiş, România, prof. Corina Fenichiu, 16.09.2008) 
 
VERONICA “Condei de aur” o bate pe umăr pe Ema şi citeşte şi ea, la rândul ei, un poem:  
“Iat-o pe prietena mea, frumoasa rândunică, 
Care are şansa de a zbura deasupra pământului,. 
Toamna, ea pleacă într-o mare aventură 
Cu o mare bucurie şi dezinvoltură. 
Frumoasa mea, draga mea rândunică 
Cu rochia ta albă şi neagră din dantelă 
Tu vezi oraşe, oceane şi mări 
Copaci şi flori efemere,  
Copii şi soare şi stele, 
Păduri, uzine, maşini, 
Oameni drăguţi şi frumoşi… 
Primăvara, tu îmi redai zâmbetul! 
Ce şansă, ce şansă că eşti prietena mea!” 
(Poem de Brînduşa Maria, clasa a VII-a, Şcoala Sandra, Jud. Timiş, România, prof. Corina Fenichiu, 18.09.2008) 
 
 
ROBERTO: 
Cine sunteţi voi, domnişoarelor? 
 
EMA şi VERONICA “Condei de aur” îşi scot pălăriile de pe cap si salută: 
Bună seara lui Roberto şi întregii adunări! Bună seara, Roberto! Bună seara tuturor! 
 
ROBERTO: 
Dar ce s-a întâmplat cu Roxana “Condei de aur”? În general ea ne ajută să părăsim locurile… 
 
EMA “Condei de aur” : 
Eu sunt Ema “Condei de aur” şi v-o prezint pe Veronica “Condei de aur”! 
 
VERONICA “Condei de aur”: 
Noi ţinem locul Roxanei “Condei de aur”! 
 
EMA “Condei de aur”: 
Începând de astăzi, noi preluăm controlul şevaletului magic!!! 
 
VERONICA “Condei de aur”: 
Suntem încântate să facem cunoştinţă cu voi! 
 
CONTELE (cu un corn în frunte) desface coşuleţul de jucării din care ies fluturi de toate culorile, apoi citeşte un poem cu voce tare: 
“ Nu putem privi şansa  
Ca şi cum am privi o casă sau un tablou, 
Dar o dorim încă din copilărie 
Chiar dacă este o stea. Asta o ştim dinainte, 
Nu putem cumpăra şansa  
Chiar dacă suntem bogaţi, chiar dacă avem  
Lumea întreagă la picioare. 
Deci, prieteni, suntem prea mici  
Pentru a înţelege legile destinului 
Dar dacă vreţi să aveţi şansă,  
Iubiţi-vă mult şi începeţi dansul, 
Dansul sufletelor, dansul dragostei 
Căci, dragii mei prieteni, este rândul vostru 
Să întâlniţi şansa, dansul, dragostea… ” 
(Poem de Drinceanu Ioana , clasa a VI-a, Şcoala “Romul Ladea”, Oraviţa, România, prof. Anoca Adeliţa Tămăşan, 2.12.2008). 
 
 
ROBERTO îşi scoate pălăria cea mare şi ia înfăţişarea lui Moş Crăciun: 
Amintiţi-vă copii, amintiţi-vă de Crăciun, amintiţi-vă de ziua în care bucuria se instalează în toate casele şi când ochii copiilor strălucesc de fericire! 
“Crăciun fericit! 
Bună ziua planeta mea frumoasă,  
Cu ape dantelate, 
Cu copii şi flori,  
Lumini şi culori! 
E Crăciunul, e Crăciunul în lume, 
Zăpada cade ca un vis, 
E bucurie în fiecare casă, 
Ce fericire, ce anotimp frumos! 
Dragă planetă, îţi trimit un zâmbet, 
Ca să înfloreşti, să cânţi, să râzi, 
Să ai frumuseţi şi comori: 
Păduri şi păsări şi câmpii aurite,  
Oceane şi urşi şi fluturi,  
Insecte, păpuşi şi baloane 
Şi copii aşteptându-l pe Moş Crăciun 
În seara magică şi frumoasă!” 
(Poem de Iancu Mădălina Denisa, Şcoala Sandra 29, jud.Timiş, România, prof. Corina Fenichiu, 2.12.2008) 
 
Roberto îşi reluă apoi înfăţişarea normală … şi îşi puse pălăria sa mare şi neagră pe cap. 
 
CONTELE se transformă în unicorn: 
Crăciun fericit, Crăciun fericit!... vor mai spune copiii şi la anul… momente de sărbătoare de neuitat ce vor rămâne pentru totdeauna în memoria copiilor! Ce şansă să trăieşti aceste clipe de fericire în familie! Ce şansă să poţi trăi în armonie cu toţi prietenii!!! Îmi iubesc părinţii, îmi iubesc familia, îmi iubesc prietenii!!! Voi sunteţi pentru mine “ţara unde curge lapte şi miere”! Viaţa e frumoasă! 
 
 
MISS MARYL ia înfăţişarea lui Butterflygirl, un fluture violet cu pete aurite, purtând pe chip o mască în formă de fluture şi începe să recite: 
 
“Te iubesc natură, 
Şi când te asemeni 
Prin culorile tale cu un copil, 
Eu sunt mai bun, mai fericit. 
Animalele şi pădurile tale  
Îmi dau şansa 
De a-mi regăsi frumuseţea şi veselia 
Într-o auroră de vals. 
Tu eşti prietena mea, 
Iar eu vreau să te protejez 
Şi de-a lungul vremii 
Să-mi dai şansa să te salvez.” 
(Bordoiu Daniel, clasa a VII-a, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, România, prof. Niţu Aurelia, 5.12.2008). 
 
Miss Maryl zboară în cerc de câteva ori şi îşi reia înfăţişarea normală. 
 
PORUMBELUL zboară puţin şi se aşează pe catarg: 
“Şansa este un pahar 
Ce-mi picură pe buze din al ei nectar. 
Îmi umple sufletul de flori 
Şi îmi arată drumul către nori. 
Azi am să vorbesc cu ea,  
Să-i spun că vreau mai mult şi că mi-e dor de ea. 
Să-i spun că nu prea a venit, dar c-o aştept 
Aici, acum, un pic mai înţelept.  
Să-i spun că azi n-o să dau greş,  
Că mi-am promis, c-am înţeles 
Că vreau să fiu doar eu cu ea 
Doar eu şi şansa mea. 
(Stănescu Georgiana, clasa a XI-a A, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, România, prof. Dincă Giovana). 
 
Apoi porumbelul bate din aripi cu zâmbetul strălucitor pe buze… 
 
EMA şi VERONICA “Condei de aur” de-o parte şi de alta a şevaletului: 
Doamnelor şi domnilor, să înceapă spectacolul! Şansa să fie cu noi! 
 
 
ANAGA îşi face apariţia dintr-un nor: 
Legenda spune că, odinioară, un prinţ venit de pe un alt continent în expediţie pe Himalaya, ar fi descoperit casa Celui-ce-îndeplineşte-toate-dorinţele; acesta l-ar fi primit cu multă ospitalitate. După un minunat sejur petrecut acolo, înainte de a pleca, cel-ce-îndeplineşte-toate-dorinţele i-a oferit o piatră preţioasă (un cristal) în semn de prietenie; piatra avea puteri magice; ea avea mărimea unei măsline şi era cheia de la poarta principală a palatului. Atotputernicul “fericit” a luat-o din locul unde se afla de obicei, riscând astfel să facă să se prăbuşească palatul. Dar, din fericire, palatul nu s-a prăbuşit, căci cel-ce-îndeplineşte-toate-dorinţele a fost prevăzător. Oferind acest cristal prinţului spera să dovedească astfel dragostea şi credinţa sa divină faţă de umanitate. Într-un gest simbolic, adresă un mesaj prinţului, precizând că piatra nu trebuia, în nici un caz, să rămână la un singur om, ci să circule de la unul la altul, în mâinile binefăcătorilor umanităţii, care au menirea de a-l păstra pe acest pământ, după ce l-au folosit cel puţin o dată, până la întâlnirea cu un alt om destinat să aibă cristalul şi care să-l ducă la locul iniţial. Cel-ce-îndeplineşte-toate-dorinţele îi dădu termen până în mileniul al III-lea să îndeplinească această misiune. Dacă totuşi piatra fermecată nu ajunge la destinaţie, s-ar prăbuşi nu numai palatul, dar şi pacea şi armonia care domnesc în lumea întreagă. Dar, dacă ea ajunge la timp la destinaţie, făcând înconjurul lumii, cu mesajul său, umanitatea devine atunci o oază de fericire până la sfârşitul tuturor timpurilor. Când prinţul se întoarce în regatul său, la puţin timp după ce părăseşte Tibetul, găseşte un unicorn gravat pe piatră. Pleacă imediat la un înţelept din valea interzisă. Acesta face un inel pe care să poata pune piatra magică. Mâinile artistului erau adevărate comori. Înainte de a-l face, inelul a fost păstrat cu grijă într-un scrin, pe care îl păstra într-unul din buzunarele sale. Într-o dimineaţă, trezindu-se, scrinul dispăruse. A reapărut mai târziu în mâinile lui Emilio călătorul… care decise să-l ofere cavalerului unicorn…” 
 
Anaga sare în spatele unicornului dispărând în pânza cea mare, albastră…. 
 
Apoi, un nor de fum învăluie puntea vasului… abia se pot desluşi siluetele personajelor… 
 
 
SFÂRŞITUL SCENEI 3 
 
-------------- 
 
ACTUL 1/ SCENA 4 
 
BUTTERFLY ROSE, DOAMNA LILIANA (fluture adult), DOAMNA MARIANA (fluture adult), DOAMNA GIOVANA (fluture adult), DOAMNA CORINA (fluture adult), DOMNIŞOARA ADRIANA (fluture adult), DOAMNA ELENA (fluture adult), MONICA (fluture copil), DORINA (fluture copil), DENISA (fluture copil). 
 
Norul de fum dispăru lăsând loc unei peşteri de cristal luminate cu lumânări mari în formă de lotus, peşteră în mijlocul căreia se afla o fântână plină ochi… 
 
Fluturii multicolori fredonează câteva melodii după care poposesc pe marginea fântânii. Deodată chipurile fluturilor iau înfăţişare umană… fluturii zboară cu graţie din loc în loc pe marginea fântânii bătând din aripi… 
 
LAVINIA (fluture copil) bătând din aripi pe marginea fântânii: 
Unde ne aflăm, doamna Mariana? 
 
DOAMNA MARIANA (fluture adult), bătând şi ea din aripi pe marginea fântânii: 
La drept vorbind, nici nu-mi pasă, draga mea, nu-mi pasă… 
 
LAVINIA (fluture copil) bătând din aripi pe marginea fântânii: 
Dar astăzi ar trebui să fim la şcoală, doamna profesoară. 
 
DOAMNA MARIANA (fluture adult), luând-o sub braţul ei protector: 
Nu te nelinişti, Lavinia, sunt aici ca să am grijă de tine. Ceva îmi spune că vom afla în curând. 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult), care poartă la gât un pandantiv în formă de binoclu, bate din aripi pe marginea fântânii: 
Totul e ciudat, doamnelor… 
 
DOAMNA CORINA (fluture adult), bătând şi ea din aripi pe marginea fântânii: 
Eu aş spune mai degrabă: foarte ciudat! 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult), bătând din aripi pe marginea fântânii: 
Ce facem aici, de fapt? 
 
DOAMNA CORINA (fluture adult), bătând din aripi pe marginea fântânii: 
Nu facem nimic. Aşteptăm. Aşteptăm grupate, doamnelor! Nu încercăm să facem nimic, care ar putea să păteze imaginea grupului de fluturi. 
 
DORINA (fluture copil) stă alături de Giovana: 
Vă rog, doamna Giovana, pot să-mi citesc poemul? 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult): 
Nu este nici locul, nici momentul, Dorina… vom vedea mai târziu… 
 
DORINA (fluture copil): 
Totuşi, mi-aţi promis că… 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult): 
Nu ţi-am promis nimic, fetiţo. Şi acum, linişte! Trebuie să examinez situaţia mai de aproape… (Şi punând binoclul la ochi, observă toate cotloanele peşterii). 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA apare ca prin minune în centrul peşterii cu un bebeluş în braţe, căruia îi dădea biberon: 
Termină cu plânsul, “micuţule” şi bea biberonul! 
 
BEBELUŞUL urlând în braţele domnişoarei Adriana: 
La această oră aş prefera sânul mamei mele, mătuşă Adriana! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Linişteşte-te, micuţule! Ştii bine că, în timp ce mama ta lucrează, mătuşa Adriana se ocupă de tine. 
 
BEBELUŞUL plânge în braţele domnişoarei Adriana: 
Mama lucrează mereu, nu are niciodată timp pentru mine! Este nedrept! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Mama ta munceşte ca să te hrănească, micuţule! Aşteptând să se întoarcă acasă, mătuşa Adriana îţi va da biberonul. Te implor, micuţule, ia-ţi biberonul şi încetează cu plânsul! Asta mă oboseşte! Şi grăbeşte-te, micuţule, încep cursurile la orele 14… 
 
BEBELUŞUL ridicând din deget: 
Pot să-ţi cer ceva, mătuşă Adriana? 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Te ascult, micuţule! Grăbeşte-te! Elevii mă aşteaptă la şcoală. 
 
BEBELUŞUL: 
Acum, că mi-am băut biberonul, pot să mănânc îngheţata cu ciocolată? 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Ce îngheţată cu ciocolată? 
 
BEBELUŞUL: 
Acum câteva secunde mi-ai spus că-mi dai o îngheţată cu ciocolată. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Nu ţi-ai terminat biberonul, micuţule! 
 
BEBELUŞUL: 
Trebuie să-ţi ţii cuvântul, mătuşică! Vreau îngheţata cu ciocolată! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Mai întâi, termină-ţi biberonul… apoi mai vedem… 
 
BEBELUŞUL: 
Mai întâi mănânc îngheţata cu ciocolată şi apoi îmi beau biberonul. De acord, mătuşică? 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA:  
Ba nu, ba nu.  
 
BEBELUŞUL: 
Ba da, ba da. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA:  
Ba nu, ba nu.  
 
BEBELUŞUL: 
Ba da, ba da. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA observă nişte fluturi care zburau pe marginea fântânii: 
Priveşte, micuţule… priveşte aceşti fluturi drăguţi de toate culorile care zboară deasupra noastră!!! 
 
TOŢI FLUTURII care zburau deasupra domnişoarei Adriana şi a bebeluşului îi salutară: 
Bună, micuţule! 
 
BEBELUŞUL întinde braţele ca să îi prindă: 
Vreau şi eu un fluture, mătuşică, vreau şi eu un fluture! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Tu vrei prea multe, micuţule! 
 
BEBELUŞUL: 
Vreau să profit de viaţă la maxim, mătuşă!  
 
DOAMNA CORINA (fluture adult): 
Am putea să ştim ce faceţi aici, domnişoara Adriana? 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
V-aş adresa aceeaşi întrebare, doamnă. 
 
DOAMNA CORINA (fluture adult): 
Prietenele mele şi cu mine o ignorăm. Cred că ne-am pierdut?!  
 
DOMNIŞOARA ADRIANA cu bebeluşul în braţe dându-i biberon: 
Bine, şi eu o ignor. Imaginaţi-vă că eram în bucătărie şi îi dădeam biberon nepotului meu, când, deodată am fost teleportaţi aici… Astăzi începe şcoala la Santiago del Estero. Mi-e teamă că am să întârzii. 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult): 
Unde se află Santiago del…?  
 
Bebeluşul sare în spatele Laviniei… 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Del Estero… este vorba de oraşul meu natal din Argentina (ea este foarte agitată).  
Aoleu! Dumnezeule! Mă întreb ce vor spune colegii mei despre mine dacă voi întârzia, eu, care nu am ajuns târziu niciodată. Ar trebui să încep cursurile la ora 14:00 fix. Elevii mei vor crede că îi abandonez. Aoleu! Şi părinţii vor fi supăraţi pe mine. 
 
BEBELUŞUL aflat în spatele Laviniei: 
Priveşte, mătuşă! Priveşte ce bine mă distrez! 
 
LAVINIA zboară deasupra fântânii cu Bebeluşul în spatele său: 
Viaţa e frumoasă, frumoasă, frumoasă!!! Youpi!!! 
 
BEBELUŞUL pe spatele Laviniei care zboară în aer: 
Viaţa e cool, cool, cool! Youpi!!! Mai sus, Lavinia, mai sus! Vreau să ating stelele!!! Youpi!!! Zbor, zbor, zbor!!! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Să nu te îndepărtezi, micuţule! Rămâi pe aici. 
 
BEBELUŞUL îi zâmbeşte, făcându-i cu mâna un ‘V’: 
Ai încredere, mătuşico! Sunt cel mai cuminte dintre toţi micuţii. 
 
DOAMNA CORINA bate agitată din aripi pe marginea fântânii: 
Cât despre elevii mei, nici să nu mai vorbim! Având în vedere faptul că toată ziua le vorbesc despre Franţa, vor crede că am plecat acolo.  
 
BEBELUŞUL (aflat în spatele Laviniei care zboară în aer, face un ‘V’ de la victorie, râzând cu gura până la urechi): 
Priveşte, mătuşă Adriana. Zbor ca un fluture! Cine este cel mai frumos, fetelor? 
 
COPIII FLUTURI răspund în cor: 
Micuţul! 
 
BEBELUŞUL (aflat în spatele Laviniei care zboară în aer, face un ‘V’ de la victorie cu gura până la urechi): 
N-am auzit nimic. Cine-i cel mai frumos? 
 
COPIII FLUTURI în cor: 
Micuţul! 
 
BEBELUŞUL (aflat în spatele Laviniei care zboară în aer, făcu un ‘V’ de la victorie, râzând cu gura până la urechi): 
Hip, hip, hip! Pentru cel mai frumos micuţ!!! 
 
COPIII FLUTURI în cor: 
Ura! Ura! Ura! 
 
 
DOAMNA ELENA (fluture adult) sare de bucurie pe marginea fântânii cu un zâmbet larg pe buze: 
Sunt sigură că e vorba de o aventură, doamnelor. Simt că ne vom distra de minune! E genial!!! Credeţi-mă, această aventură ne va face cel mai mare bine. Permiteţi-mi să vă dau un sfat: păstraţi-vă sângele rece şi totul va fi cum nu se poate mai bine! 
 
DENISA (fluture copil) sare de bucurie, bătând din palme, râzând cu gura până la urechi: 
Evrika! Evrika! Ştiu cine-i autorul acestei farse, doamna Liliana. 
 
DOAMNA LILIANA (fluture adult) ţinând sub aripile sale protectoare un fluture copil: 
Cine? Ce? Despre ce este vorba?  
 
DENISA (fluture copil): 
Surpriză! Surpriză! Şi sări în sus de bucurie. 
 
DOAMNA LILIANA (fluture adult) protejând-o pe Monica (fluture copil) sub aripile sale: 
Tu îi ştii numele,Monica ? 
 
MONICA (fluture copil) aflată sub aripile Doamnei Liliana: 
Nu mă simt în siguranţă în această peşteră, doamna Liliana! 
 
LAVINIA (fluture copil) o ia de mână pe doamna Mariana: 
Ce-i cu toate lumânările astea aici, doamna Mariana ? O fi vreo sărbătoare? 
 
DOAMNA MARIANA (fluture adult) zbură în jurul fântânii, contemplând locurile: 
Am mai văzut aceste locuri undeva. 
 
BEBELUŞUL (aflat în spatele Laviniei care zboară în aer, face un ‘V’ de la victorie, râzând cu gura până la urechi): 
Priveşte, mătuşă Adriana. Zbor ca un fluture! 
 
DOAMNA ELENA (fluture adult) ţopăie de bucurie pe marginea fântânii, bătând din palme şi cu un zâmbet larg pe buze: 
Toate aceste lumânări îmi amintesc de MOŞ CRĂCIUN! Este minunat! Nu ştiu cine a avut această idee, dar este o idee genială, este o idee genială! (şi sare în sus de bucurie). 
 
 
DENISA (fluture copil) ţopăie şi ea bătând din palme şi zâmbind: 
Este un cadou care vine din cer! Youpi! Ne vom distra bine! 
 
MONICA (fluture copil) se află sub aripile doamnei Liliana: 
La cât ne întoarcem acasă, doamnă ? 
 
BUTTERFLY ROSE apare ca din senin: 
Curând, fetiţa mea! Curând! Bună ziua tuturor!  
 
DENISA (fluture copil) se îndreaptă către Butterfly Rose: 
Dar tu cine eşti? 
 
BUTTERFLY ROSE se aşează pe marginea fântânii şi face o reverenţă: 
Sunt încântată să te cunosc, domnişoară Denisa “condei de aur”! Am citit poemul tău… şi pe al Monicăi … Mă numesc Butterfly Rose! 
 
DORINA (fluture copil): 
Dar pe al meu l-aţi citit, Butterfly Rose?  
 
BUTTERFLY ROSE: 
Am citit poemele tuturor copiilor care au participat la concurs… adică şi pe al tău, Dorina! (apoi, bătând din palme): Sunteţi bine, doamnelor? Atunci, să decolăm! 
 
 
 
SFÂRŞITUL SCENEI 4 
 
 
-------------- 
 
 
 
ACTUL 1 / SCENA 5 
 
ACELEAŞI PERSONAJE 
 
DORINA (fluture copil): 
Pot să-mi citesc acum poemul cu voce tare ? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Fiecare lucru la timpul său, fiica mea. Acum vă aşteaptă o misiune de maximă importanţă, doamnelor. 
 
DOAMNA LILIANA (fluture adult) adresându-se lui Butterfly Rose: 
O clipă, draga mea!… elevii mei trebuie să susţină examenul de franceză astăzi… trebuie să mă întorc imediat la Cluj-Napoca, înţelegeţi? 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Unde se află asta ? 
 
DOAMNA LILIANA (fluture adult): 
În România! 
 
BEBELUŞUL aflat în spatele Laviniei care zboară în aer, face cu mâna un “V” de la victorie, cu un zâmbet larg pe buze: 
Priveşte, mătuşă Adriana, zbor ca un fluture! 
 
DOAMNA MARIANA: 
Iar eu trebuie să-mi reiau cursul de franceză la Piteşti, domnişoară “Butterfly Rose”! 
 
BUTTERFLY ROSE: 
De unde ştiţi cine sunt, doamna Mariana? 
 
DOAMNA MARIANA: 
Am aflat şi eu aşa… 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult): 
Şi eu aş dori să mă întorc la Ţăndărei, domnişoară Rose. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Unde vine asta? 
 
DORINA (fluture copil): 
Acolo unde se află şcoala mea, în România! 
 
DOAMNA ELENA (fluture adult): 
Şi eu predau franceza în România. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Cum se face că toate aceste doamne vin din România? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Toate aceste doamne şi-au încercat norocul la concursul de poezie din acest an. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Ce concurs de poezie? 
 
DOAMNA LILIANA: 
Concursul la care au participat cele două eleve ale mele, Denisa şi Monica. 
 
LAVINIA (fluture copil): 
Şi eu am participat la concursul de poezie. 
 
DOAMNA MARIANA: 
Lavinia este eleva mea. 
 
DORINA (fluture copil): 
Şi eu am compus un poem drăguţ! Pot să-l citesc cu voce tare, doamna Giovana? 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult): 
Ce ţi-am spus mai devreme? Mai târziu, draga mea! 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Răbdare, Dorina… răbdare… ziua ta de glorie se apropie! 
 
BEBELUŞUL aflat în spatele Laviniei care zboară în aer, face cu mâna un ‘V’ de la victorie, cu un zâmbet larg pe buze: 
Priveşte, mătuşă Adriana, zbor în cer! Ce viaţă frumoasă!!! Şi eu sunt un fluture!!! Youpi! Youpi! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Vino aici imediat, micuţule! Ne întoarcem acasă. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Aş putea să ştiu despre care concurs de poezii este vorba? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Totuşi, trebuie precizat că acest concurs nu s-a încheiat. Într-adevăr, mai e puţin şi se termină şi cea de-a treia şi ultima etapă a concursului “Poèmes pour France”, la sfârşitul căreia se va acorda “ Marele premiu de excelenţă pentru poetul anului”. Asta va fi în mai. 
 
DOAMNA MARIANA: 
Această dată se apropie cu paşi repezi. 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Fiţi gata pentru focurile de artificii, doamnelor! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Dar eu am auzit doar de concursul de desen la care a participat toată clasa mea iarna aceasta… de altfel, una dintre elevele mele chiar a câştigat la acest concurs! 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult): 
Şi cele două eleve ale mele au câştigat! 
 
DOAMNA MARIANA: 
Şi elevele mele au câştigat! 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Puţină linişte, doamnelor! Pentru moment ne interesează concursul de poezie. 
 
DORINA (fluture copil): 
Se pare că ne aşteaptă misiunea cea mai importantă? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Faci bine că-mi aminteşti, Dorina… se vede că tu ştii să asculţi. 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult): 
Eleva mea este foarte studioasă în clasă. Ea a obţinut note foarte bune la franceză în acest semestru. 
 
DOAMNA MARIANA: 
Dar unde ne aflăm? Mi se pare că am mai văzut deja acest loc. 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Ne aflăm exact printre stele. Aici începe aventura voastră, doamnelor: “Această aventură, dacă o veţi accepta, vă va conduce până la poarta şansei…”. Urmaţi-mă! ( ea le conduce spre poarta stelelor). 
 
DOAMNA LILIANA (fluture adult): 
În ce constă mai exact misiunea noastră? 
 
BUTTERFLY ROSE le conduce până la intrare (la poarta stelelor): 
Trebuie să ajungeţi cât mai repede posibil în “ grota balenei”. 
 
VERONICA (fluture copil): 
Cine? Ce ? Care balenă? 
 
Toţi fluturii se află în faţa porţii stelelor… 
 
BUTTERFLY ROSE aflată în fruntea tuturor: 
Dar, înainte de toate, doamnelor, va trebui să aflaţi cuvântul magic, care vă va permite să deschideţi poarta stelelor. Odată ce aţi intrat pe această poartă, nu vă rămâne decât să mergeţi de-a lungul galeriei, care vă va conduce direct la “Grota Balenei”. 
Apoi vă veţi recăpăta libertatea… (se aude clinchetul unui clopoţel) o clipă, vă rog… (îşi scoase laptopul de sub aripi). Cred că aţi primit un mesaj din partea domnului Sylvestre, mătuşă Adriana… 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA ia laptopul: 
Cine? Ce? Domnul Sylvestre? Ce mai vrea? (citeşte mesajul) Ce? Ce spune? Este imposibil!  
 
BUTTERFLY ROSE: 
Ceva nu e în regulă, draga mea? 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Asta-i bună! Asta-i bună! Domnul Sylvestre îşi anunţă sosirea la Santiago del Estero. Este enervant! 
 
BEBELUŞUL, încă în spatele Laviniei, zboară deasupra Adrianei: 
Cine este domnul Sylvestre, mătuşă? 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Un vechi prieten care-mi trimite periodic mesaje de prietenie din Franţa. Se află în drum spre Santiago. Este tracasant! 
 
BUTTERFLY ROSE îi ia calculatorul din mână: 
Domnul Sylvestre va aştepta cuminte până vă veţi întoarce. Deocamdată avem alte lucruri mai importante de făcut. 
 
DOAMNA LILIANA bătând din aripi în faţa porţii: 
Care este cuvântul magic, Butterfly Rose? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Dacă l-aş şti, vi l-aş spune, doamnă Liliana. Vă las să-l găsiţi singure. Cu aceste cuvinte, vă doresc mult noroc, doamnelor! “Fie ca stelele să vă lumineze drumul!” Pe mai târziu… 
 
Şi Butterfly Rose dispăru ca prin minune… 
 
Lavinia zboară deasupra fluturilor cu bebeluşul în spatele ei care tot mai face ‘V’-uri cu măna, zâmbind în continuare… 
 
DOAMNA GIOVANA aflată în faţa porţii: 
Şi cum facem să aflăm exact cuvântul magic? Pfui! Butterfly Rose a dispărut!  
 
DENISA (fluture copil) sare de la locul ei ridicând mâna: 
Evrika! Am o idee! Evrika! 
 
DOAMNA MARIANA: 
Spune, draga mea, spune! Secundele ne sunt numărate. Şi apoi, te rog, nu mai gesticula atât… 
 
DENISA (fluture copil) : 
Am o idee! Având în vedere că este vorba despre şansă… de ce să nu ne bucurăm? Ce spuneţi despre asta, doamnelor profesoare? 
 
DOAMNA ELENA: 
Spune mai departe, draga mea! Continuă, te rog! 
DENISA citeşte un poem cu voce tare: 
“O şansă este: 
O pâine pe masă, 
Un râu cu nisipul său, 
Un pinguin în zbor, 
Şi gustul dulce al mierii, 
O mamă acasă, 
Un tată ca un Dumnezeu, 
Un frate ca un prieten, 
Şi o soră drăgălaşă. 
 
Tu, râule, ai şansa 
Să îţi găseşti drumul spre mare, 
Tu, pinguinule, ai şansa 
Să zbori în pace, 
Tu, mamă, ai şansa 
Să-ţi mângâi copilul, 
Iar tu, tată, ai patru copii  
Care-ţi sar în spate, când te întorci acasă, 
Nu uita niciodată să mulţumeşti  
Cerului pentru toate aceste minuni!” 
(Stancu Marina, clasa a VII-a, prof. Silvia Ciocârlan) 
 
DOAMNA MARIANA: 
Chiar nu văd unde vrei să ajungi, draga mea? 
 
Deodată, poarta stelelor se umplu de steluţe sclipitoare de toate culorile, uimindu-i pe fluturi… 
 
DOAMNA MARIANA: 
Dumnezeule ! Poarta sclipeşte, doamnelor ! Cerul ne trimite un semn! 
 
DOAMNA LILIANA: 
A sclipit doar puţin… nu avem totuşi de ce să ne extaziem, draga mea. 
 
DOAMN ELENA citeşte un poem cu voce tare: 
“ Şansa  
Pentru faţă - un săpun, 
Pentru cer - un avion,  
Pentru domnişoară - o oglindă, 
Pentru floare - o stropitoare, 
Pentru mamă - un copil,  
Pentru artist - un Rembrandt. 
 
Vacanţa mare pentru vară, 
Bulgări de zăpadă pentru iarnă, 
Picături de ploaie pentru toamnă, 
Ghiocei pentru primăvară 
Şi şanse pentru toată lumea!” 
(Ştefan Alexandra, clasa a VI-a, prof. Silvia Ciocârlan, 7.12.2008 ) 
 
Răsună o alarmă… 
Poarta stelelor continuă să sclipească cu mii de stele multicocolore… 
 
DENISA (fluture copil) ţopăie de bucurie: 
Ştiu, ştiam, suntem pe calea cea bună! 
 
DOAMNA MARIANA citeşte un poem cu voce tare: 
“Am doi ochi, 
Două faruri 
Cu care văd la orizont, 
Două minuni; 
Ce şansă am  
Să pot vedea soarele în fiecare dimineaţă! 
 
Am două mâini, 
Două unelte 
Care mă ajută să scriu 
Să îngrijesc o plantă, să salut; 
Ce şansă am 
Că pot să mângâi, să muncesc! 
 
Am două picioare, 
Două motoraşe 
Care reduc distanţele, 
Care mă ajută să merg; 
Ce şansă am 
Că pot să sar şi să mă joc! 
Dar nu am decât o inimioară, 
O inimioară de copil, 
Ce vibrează de dragoste, de bucurie, 
Care ar vrea să semene dragostea şi încrederea 
Pe întreg pământul 
Şi asta ar fi adevărata şansă! 
(Călinescu Monica, clasa a V-a, Şcoala nr. 12, Piteşti, România, prof. Mariana David, 8.12.2008) 
 
Alarma încetează să mai sune… 
Poarta stelelor continuă să sclipească cu mii de stele multicolore… 
 
LAVINIA citeşte un poem cu voce tare: 
“ Ce şansă pentru mine! 
Blândeţea mamei mele  
Îmi mângâie anii, 
Iar tatăl duios şi puternic 
Ne ocroteşte căminul. 
 
Ce şansă pentru mine 
Să am astfel de părinţi 
Şi să fiu cel mai iubit 
Dintre toţi copiii! 
 
Mă copleşiţi cu dragostea voastră 
În fiecare moment, noapte şi zi, 
Rămâneţi pentru totdeauna  
Cei doi poli ai vieţii mele!” 
(Dicu Lavinia, clasa a VII-a, Şcoala nr.12, Piteşti, România, prof. Mariana David, 8.12.2008) 
 
Alarma începu să sune din nou… 
 
Poarta stelelor continuă să sclipească cu mii de steluţe multicolore… 
 
Copiii fluturi aplaudă… 
 
DOAMNA MARIANA sare în sus de bucurie: 
Continuaţi, doamnelor, continuaţi! 
 
DOAMNA CORINA citeşte un mesaj cu voce tare: 
“Jocul meu 
Pretutindeni, 
Culori, 
Senzori, 
Să visezi, 
Să-ţi doreşti, 
Să transformi, 
Un clic, 
Unic, 
Într-o  
Poveste fantastică, 
Iată 
Un joc 
Trecător 
Spre soare 
Călător!” 
(Pasca Alexandra, Sandra, jud. Timiş, prof. Corina Fenichiu, 08.01.2009) 
 
Alarma nu mai răsună… 
Poarta stelelor nu mai sclipeşte… 
 
VERONICA (fluture copil): 
Asta-i bună! Nu mai funcţionează! 
 
DOAMNA LILIANA sare de la locul ei încurajându-i pe fluturi: 
Curaj, doamnelor, curaj! Nu e momentul să abandonăm! Trebuie să continuăm pentru o cauză nobilă! “Nimic nu stă în calea stelelor!” 
 
DOAMNA GIOVANA citeşte un poem cu voce tare: 
“Şansa noastră e bucuria 
Ai şansa fericit să fii, 
Trebuie să crezi în ea din tot sufletul, 
Şi vei vedea că până la sfârşit vei găsi  
O comoară plină de sentimente. 
Bucuria ne înconjoară, 
Se află peste tot în jurul nostru, 
Trebuie să ştii să o vezi  
Şi-n nici un caz să te îngrijorezi. 
Şi dacă citeşti în adâncul inimii, 
Vei descoperi o flacără. 
Este flacăra cunoaşterii 
Care îţi oferă atâtea şanse.” 
(Dinu Ruxandra, clasa a XI-a A, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, România, prof. Dincă Giovana, 15.02.2009) 
 
Şi iarăşi poarta stelelor începe să sclipească în mii de culori… 
 
DOAMNA GIOVANA citeşte un alt poem cu voce tare: 
“Vocea inimii 
Fiecare floare ce apare 
Ne oferă speranţa. 
Fiecare rază de soare 
Ne trezeşte dintr-un vis urât. 
Miile de stele ale nopţii 
Ne umplu sufletele de lumină. 
Ascultând vocea inimii, 
Avem şansa să fim fericiţi. 
Decizia îţi aparţine: 
Nu aştepta ziua de mâine 
Ca să-ţi împărtăşeşti sentimentele! 
Ai şansa să preţuieşti sau nu timpul, 
Poţi schimba în întregime o viaţă. 
Căci fiecare zi este o şansă de a mărturisi cuiva  
Dragostea ta .“ 
(Şerban Dorina, clasa a X-a B, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, România, prof. Dincă Giovana, 15.02.2009) 
 
Alarma începu să sune din nou… 
 
DOAMNA LILIANA: 
Suntem aproape, doamnelor! Continuaţi, doamna Giovana, continuaţi!!! 
 
 
DOAMNA GIOVANA citeşte un alt poem cu voce tare: 
“Ai şansa … 
Ai şansa de a dărui un zâmbet 
Şi de a face un gest drăguţ. 
Sădeşte fericirea pe chipuri de copii 
Şi te vei simţi infinit mai mulţumit. 
Ai şansa de a face o lume mai bună, 
Iar puterea-i ascunsă în străfundurile inimii tale.” 
(Picerea Oana, clasa a IX-a B, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, România, prof. Dincă Giovana, 15.02.2009) 
 
Şi atunci poarta stelelor se dădu la o parte în faţa roiului de fluturi… 
 
Toţi fluturii tresaltă de fericire… 
 
DOAMNA MARIANA intră în galerie: 
Înainte, doamnelor, să mergem tot înainte! 
 
Toţi fluturii intrară pe poartă … domnişoara Adriana rămase în urmă… 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA intră şi ea pe poartă : 
Este momentul să plecăm, micuţule ! Grăbeşte-te! 
 
Bebeluşul se află încă în spatele Laviniei. 
 
BEBELUŞUL cu zâmbetul larg pe buze: 
Nu am chef să merg acasă, mătuşă Adriana. Vreau să continui să zbor în cer… Vreau să călătoresc… vreau să cânt… vreau să citesc şi eu poeme… 
 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Vrei una , vrei alta, vrei prea multe tu, bebeluşule… 
 
LAVINIA trece şi ea poarta cu bebeluşul în spate: 
Hip! Hip! Hip! Pentru cel mai frumos copil!!!! 
 
BEBELUŞUL: 
Ura! Ura ! 
 
Un nor de fum învăluie locurile… 
 
SFÂRŞITUL SCENEI 5 
 
 
_______________ 
 
 
ACTUL 1 / SCENA 6 
 
ROBERTO (sub înfăţişarea unui fluture albastru), MISS MARYL (sub înfăţişarea lui Butterfly Girl), BUTTERFLY ROSE, SYLVESTRE (phoenix verde), PORUMBELUL, BALENA 
 
Norul de fum dispare… acţiunea se desfăşoară pe mare, pe o plută în centrul căreia abia se mai ţine un catarg cu o pânză umflată de vântul care suflă cu putere…porumbelul pune lângă catarg coşul de jucării al domnului Conte, iar Roberto şi Miss Maryl încă dorm pe plută. Domnul Sylvestre îşi verifică mesajele pe calculator… vremea e urâtă, se pregăteşte o furtună… 
 
ROBERTO deschide ochii şi îl zăreşte pe Sylvestre: 
Ce s-a întâmplat, Sylvestre? Unde ne aflăm, de fapt? 
 
SYLVESTRE, care-şi consultă mailul: 
O clipă, vă rog, tocmai am primit un mesaj urgent din Argentina… 
 
PORUMBELUL stă lângă catarg: 
Cred că am naufragiat pe Marea Neagră !? 
 
ROBERTO: 
Slavă Domnului că eşti şi tu aici, dragul meu porumbel! Ce m-aş face eu fără tine ? Dar, 
ia spune-mi, ce s-a întâmplat cu Salamandra noastră? Ce facem noi pe această plută?... nu mai înţeleg… vasul nostru s-a evaporat? 
 
PORUMBELUL ţinându-se de catarg: 
Ceva îmi spune că ne aşteaptă o grea încercare, prietene. Regret, nu pot să-ţi spun mai mult… timpul le rezolvă pe toate… ”fie ca stelele să ne lumineze drumul!” 
 
MISS MARYL se trezeşte sărind în sus: 
Domnul Conte a dispărut, prieteni! 
 
SYLVESTRE, cu nasul în calculator: 
Nu vă neliniştiţi, Miss Maryl, la ora asta, sunt convins că “Maiestatea sa” este pe mâini bune. Mai devreme sau mai târziu va reapărea. 
 
MISS MARYL observă coşul de jucării: 
Christophe Rodolphe “şi aşa mai departe” n-ar fi plecat niciodată fără coşul său de jucării. Nu cred că se va mai întoarce. Cred mai degrabă că s-a înecat. (Apucă coşul de jucării). 
 
SYLVESTRE: 
Ei bine, chiar aşa, chiar aşa, dacă acest coş de jucării se află aici, înseamnă că se va întoarce la noi. 
 
PORUMBELUL bătând din aripi, căţărat încă pe catarg: 
Vă sfătuiesc să vă păstraţi curajul şi capul, prieteni! Şansa va sfârşi prin a ne surâde din nou! Să rămânem calmi şi lucizi! 
 
MISS MARYL aruncându-se în braţele lui Roberto: 
Dar nu mai avem nimic… 
 
ROBERTO: 
Ce se va întâmpla cu noi? 
 
PORUMBELUL: 
”Chiar atunci atunci când nu ai nimic, ai totul!” Faceţi apel la imaginaţia voastră, prieteni! 
 
SYLVESTRE: 
În ceea ce mă priveşte, sunt sigur că vom ieşi din această aventură cu “zâmbetul” pe buze. Ce şansă pentru noi că suntem totuşi împreună, chiar dacă nu ştim unde ne aflăm! 
 
MISS MARYL în braţele lui Roberto: 
Este exact ceea ce gândeam: suntem pierduţi pentru totdeauna! 
 
ROBERTO ţinând-o de braţ pe Miss Maryl: 
Cred că astăzi domnul Sylvestre şi porumbelul sunt foarte optimişti, mai ales că ne aflăm într-un naufragiu. 
 
BUTTERFLY ROSE iese din coşul de jucării: 
Asta înseamnă că au încredere în steaua lor norocoasă! (Miss Maryl sare de la locul ei) 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Vedeţi voi, şansa surâde întotdeauna celor îndrăzneţi! 
 
ROBERTO cu coşul de jucării în mână: 
Iarăşi dumneavoastră? Dar cine sunteţi, de fapt?... v-am mai văzut pe undeva … 
 
MISS MARYL: 
Vom sfârşi prin a şti că “aţi mai văzut-o undeva”. 
 
ROBERTO: 
Aş putea să vă cunosc adevărata identitate, domnişoară fluture? 
 
BUTTERFLY ROSE îi sustrage coşul de jucării în zbor: 
Dar mai întâi, … permiteţi-mi să-mi recuperez ceea ce îmi aparţine. (şi zboară deasupra lui Roberto cu coşul de jucării în mână). 
 
ROBERTO: 
Cine sunteţi, de fapt? Ce doriţi? Vă previn că nu am bani la mine. 
 
BUTTERFLY ROSE făcând o reverenţă: 
“Butterfly Rose!” Sunt în serviciul Maiestăţii sale! 
 
SYLVESTRE cu nasul încă lipit de calculator: 
Domnul Conte nu este aici. Nu aveţi decât să mai reveniţi. 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Nu obişnuiesc să-mi părăsesc prietenii. Am venit aici ca să vă salvez, dragii mei. 
 
ROBERTO perplex: 
Şi cum ai putea să ne fii de folos, Butterfly Rose? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
“Fie ca stelele să ne lumineze drumul!” 
 
Deodată se face noapte. Cerul era acoperit de stele de toate culorile. 
 
PORUMBELUL îşi ia zborul recitând un poem: 
“ Oceanul care apare la orizont 
Este şansa fiecărui om,  
Iar soarele care se reflectă în el  
Este sentimentul pe care îl ai 
Atunci când te simţi norocos. 
Este senzaţia de bucurie efemeră 
Care dispare ca un nor de praf, 
Lăsându-ţi gustul amar al dezamăgirii, 
Neştiind că este doar o iluzie. 
Dar şansa ta e mereu acolo, aşteptându-te să o cauţi  
Şi să o transformi din nou în apus, 
Pentru ca soarele să se reflecte iar în oceanul şanselor.” 
(Pârvu Nicoleta, clasa a IX-a B, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, România, prof. Dincă Giovana, 21.02.2009) 
 
Porumbelul întinde braţele către Butterfly Rose, invitând-o la dans în zbor. Amândoi sunt luminaţi de o stea… 
 
BUTTERFLY ROSE dansând cu Porumbelul: 
“Lumina stelelor este şansa mea de a te privi în noapte,  
Liniştea serii e şansa fiecărei şoapte,  
Iar şoaptele sunt şansa de a-ţi vorbi, 
Şi vorbele simple îmi dau şansa să-ţi spun că “te iubesc” 
Şi ce mai şansă: să văd paradisul în ochii tăi, dragul meu porumbel! 
Iar tu, tu eşti şansa mea de a exista!” 
(Banu Claudia, clasa a X-a B, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, România, prof. Dincă Giovana, 21.02.2009 ) 
 
Butterfly Rose şi Porumbelul aruncă pudră magică asupra lui Miss Maryl, Roberto şi Sylvestre, care se transformă în fluturi. Cei trei fluturi îşi iau zborul şi dansează în cerc împreună cu porumbelul şi cu Butterfly Rose. Cu toţii sunt luminaţi de stele care sclipesc ca mii şi mii de focuri pe cer… 
 
MISS MARYL ia înfăţişarea lui Butterfly Girl (fluture violet) şi citeşte un poem cu voce tare, zburând în cerc pe sub stele: 
“Şansa vieţii mele 
Mi-a dat-o o stea 
Dimineaţa cu răsăritul ei, 
Cu un zâmbet pe buze 
Cobor din pat 
Pe covorul moale 
Rămâi să mă ajuţi,  
Steaua mea, 
Învaţă-mă 
Să lupt şi să câştig în viaţă 
Nu ştiu cum să mulţumesc  
Celui ce m-a învăţat bunul simţ 
O, lacrimă, nu-mi permite să pierd pe cineva 
Pentru că şansa mea e a mea 
Şi nu renunţ să cred în ea!” 
(Monica Roşu, clasa a IX-a, Liceul Victor Babeş, Cluj-Napoca, prof. Liliana Derevici, 27.02.2009) 
 
ROBERTO ia înfăţişarea unui fluture albastru, citeşte şi el un poem, zburând în cerc pe sub stele: 
“Şansa mea este sănătatea mea 
Şansa mea este prietenia ta 
Şansa mea este liniştea satului în care mi-am petrecut copilăria 
Şansa mea este biblioteca ce-mi hrăneşte viaţa, 
Şansa mea este universul întreg 
Şansa mea este Divinitatea.” 
(Denisa Ianc, clasa a VIII-a, Şcoala Generală Liviu Rebreanu, prof. Liliana Derevici, 25.02.2009) 
 
PORUMBELUL zboară în cerc împreună cu pasărea phoenix şi cu cei patru fluturi sub stelele strălucitoare: 
“Şansa mea este să-mi trăiesc viaţa, 
Să iubesc, să mă distrez, 
Şansa mea este să trăiesc cu familia mea, 
Iar când am probleme, să am cui le povesti, 
Şansa mea este să-mi fac prieteni 
Să am cui să cer părerea 
Şi de la cine să primesc sfaturi 
Şansa mea este să am încredere în mine 
Şi să fac tot ce-mi propun 
Şi să mă pot bucura de tot ceea ce viaţa îmi oferă.” 
(Adina Blaga, clasa a X-a, Liceul Victor Babeş, Cluj-Napoca, prof. Liliana Derevici, 27.02.2009) 
 
BUTTERFLY ROSE zburând în cerc cu pasărea phoenix şi cu fluturii sub stelele sclipitoare: 
“Şansa mea sunt prietenii mei 
Cu care îmi petrec timpul, 
Ne spunem poveşti,  
Râdem şi vorbim 
Pe străzi şi în parcuri 
Cântăm cântece  
Şi ne promitem să nu ne despărţim niciodată.” 
(Alexandru Vuscan, clasa a X-a, Liceul Victor Babeş, Cluj-Napoca, prof. Liliana Derevici, 27.02.2009) 
 
MISS MARYL sub înfăţişarea lui Butterfly Girl citeşte un alt poem: 
“Şansa mea e prietenul meu 
Şansa mea e prietenul meu care mă ajută 
Şansa mea e prietenul meu care mă ajută şi mă protejează 
Şansa mea e prietenul meu care mă ajută şi mă protejează la nevoie 
Şi pentru această şansă îţi mulţumesc, bunul meu Dumnezeu!” 
(Elisabeta Cantor-partea I - clasa a XII-a, Liceul “Victor Babeş”, Cluj-Napoca, prof. Liliana Derevici, 27.02.2009) 
 
SYLVESTRE, sub înfăţişarea păsării phoenix (verde) citeşte mai departe poemul: 
“Şansa mea este prietenul meu care mă ajută şi mă protejează la nevoie şi când sunt singură, Şansa mea este prietenul meu care mă ajută la nevoie şi când sunt singură şi care mă iubeşte.” 
(Elisabeta Cantor-partea a II-a - clasa a XII-a, Liceul Victor Babeş, Cluj-Napoca, prof. Liliana Derevici, 27.02.2009) 
 
ROBERTO continuă să citească poemul, sub înfăţişarea unui fluture albastru: 
“Şansa mea e viaţa mea 
Şansa mea e să termin cu bine şcoala, 
Şansa mea sunt prietenii mei 
Şansa mea e să am minte, 
Şansa mea sunt părinţii care mă ajută în fiecare zi 
Şansa mea este munca mea.” 
(Elisabeta Cantor-partea a III-a - clasa a XII-a, Liceul Victor Babeş, Cluj-Napoca, prof. Liliana Derevici, 27.02.2009) 
 
Butterfly Rose revine pe plută şi deschide coşul de jucării. 
 
Cei trei fluturi intră în coşul de jucării… 
 
Porumbelul se aşează pe catarg… 
 
Butterfly Rose închide cutia la loc… 
 
În acel moment apare o balenă imensă şi înghite pluta… 
 
Un nor de fum învăluie locurile… 
 
 
SFÂRŞITUL SCENEI 6 
 
---------------- 
 
ACTUL 1 / SCENA 7 
 
 
BUTTERFLY ROSE, DOAMNA LILIANA (fluture adult), DOAMNA MARIANA (fluture adult), DOAMNA GIOVANA (fluture adult), DOAMNA CORINA (fluture adult), DOMNIŞOARA ADRIANA, DOAMNA ELENA (fluture adult), MONICA (fluture copil), DORINA (fluture copil), DENISA (fluture copil), BEBELUŞUL ”micuţul” 
 
Norul de fum dispare… 
 
Ne aflăm în prezent în “Peştera balenei” sau mai exact în burta balenei: 
 
Apa intră în cascade prin gura balenei. (cascada seamănă cu un tobogan). 
 
Gura larg deschisă lasă să se zărească “luna plină “ înconjurată de stele, care luminează burta balenei. 
 
O inimă uriaşă se află în centrul burţii balenei, iar bătăile acesteia răsună din toate părţile. (Inima seamănă cu o trambulină). 
 
În penumbră, nu departe de tobogan şi trambulină, se observă coşul de jucării pe care stă Butterfly Rose foarte gânditoare (asemeni “Gânditorului” lui Rodin). 
 
Diverse obiecte sunt împrăştiate peste tot în burta balenei: oase de peşte, sticle, deşeuri de tot felul aruncate în mare de oameni cu obiceiuri proaste, cauciucuri de maşini, pungi de plastic, etc… 
 
Lângă coşul de jucării se află de asemenea şi un ou uriaş de ciocolată… 
 
Se mai zăreşte şi un pasaj către intestinele balenei… 
 
BEBELUŞUL (care se află în continuare în spatele Laviniei ), apare din străfundurile burţii balenei, cu zâmbetul pe buze: 
Youpi ! Youpi ! Ce frumoasă este viaţa ! (după un timp) Dar unde ne aflăm, Lavinia? 
Unde suntem? 
 
LAVINIA în zbor: 
Nu ştiu nimic, micuţule. Să rămânem prudenţi…nu se ştie niciodată… Să facem o pauză, de acord? Am obosit! Ai să aştepţi cuminte aici sosirea mătuşii Adriana şi a celorlalţi. Ai înteles, micuţule? 
 
BEBELUŞUL, ghemuit pe inima mare a balenei: 
Priveşte ce inimă mare şi moale, Lavinia! Priveşte ce inimă mare şi moale! (face câteva sărituri pe inimă). E genial! Priveşte , Lavinia, sar la trambulină ! Sar la trambulină pe inima asta mare şi moale ! Ce viaţă frumoasă ! Youpi! E sărbătoare astăzi! 
 
LAVINIA (fluture copil) merge pe jos în recunoaştere prin burta balenei, observând luna plină: 
Am aterizat iarăşi într-o peşteră, micuţule! Hotărât lucru, nu sunt decât peşteri în galeria stelelor. Nu suntem gata să găsim ieşirea. .. doar dacă… (ridicând ochii): Zăresc luna deasupra cascadei… uf! Suntem salvaţi de ape! (loveşte cu piciorul oul de ciocolată): Oh, dar ce-mi văd ochii? Un ou de ciocolată! (şi ia oul de jos) 
 
BUTTERFLY ROSE, aflându-se în continuare pe coşul de jucării, în penumbră, ridică capul: 
În locul tău nu l-aş atinge, fetiţo, acest ou este destinat doar copiilor şansei. 
 
LAVINIA (fluture copil) ţine oul de ciocolată în mână: 
Cum vine asta? Copiii şansei? Despre cine este vorba? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Sunt câştigătorii “Marelui premiu de excelenţă”. Îi vom cunoaşte în câteva ore… cel de-al treilea concurs se va termina curând… 
 
LAVINIA (fluture copil): 
Cine-i acolo? 
 
 
BUTTERFLY ROSE iese din penumbră şi se îndreaptă spre Lavinia: 
Nu mă recunoşti, Lavinia? 
 
LAVINIA (fluture copil) o zăreşte pe Butterfly Rose: 
Butterfly Rose ! Dar unde aţi fost? Toată lumea v-a căutat prin galeria stelelor. 
 
BUTTERFLY ROSE face o reverenţă în faţa Laviniei: 
“Apar şi dispar” … asta este puterea mea!... Ei bine, stăteam la distanţă de roiul de fluturi… (apoi aruncă o privire în dreapta şi-n stânga)… care cam întârzie… 
 
LAVINIA, cu oul de ciocolată în mână: 
Fluturii au cam întârziat din cauza doamnei Elena care şi-a pierdut pantoful pe drum,… apoi toţi fluturii au început să-l caute… 
 
BUTTERFLY ROSE:  
Povestea asta mi-ai mai spus-o o dată, draga mea. Şi acum, pune oul de ciocolată înapoi, îl vei mânca mai târziu…, cu condiţia, bineînţeles, să câştigi marele premiu de excelenţă al poeţilor. 
 
BEBELUŞUL îi smulge oul din mână: 
Îmi dai voie să-l iau cu mine, draga mea?... sunt un mare amator al ouălor de ciocolată! Le ador!!! (şi apoi o ia la fugă, urmat de Butterfly Rose) 
 
BUTTERFLY ROSE urmărindu-l pe bebeluş: 
Te rog să aduci imediat oul înapoi, micuţule! 
 
BEBELUŞUL aleargă în jurul coşului de jucării cu oul în mână: 
Nici să nu te gândeşti, frumuşico! Oul este numai şi numai al meu! 
 
BUTTERFLY ROSE aleargă şi ea în jurul coşului de jucării după bebeluş: 
Fii cuminte, micuţule, pune oul înapoi, nu-ţi aparţine! 
 
BEBELUŞUL sare peste coşul de jucării: 
Acest ou de ciocolată pare să fie tare delicios. Mi-ar plăcea să-l mănânc. 
 
BUTTERFLY ROSE se opreşte lângă coşul de jucării: 
Te rog, nu face asta! 
 
 
BEBELUŞUL căţărat pe coşul de jucării: 
Stomacul meu se va ospăta pe cinste! 
 
BUTTERFLY ROSE:  
Pune oul înapoi, te rog… foarte bine, … număr până la trei… 
 
BEBELUŞUL cântă şi dansează pe coşul de jucării cu oul în mână: 
“Sunt cel mai norocos dintre copii”! 
Am descoperit un ou de ciocolată! 
Sunt cel mai mare mâncăcios! 
Şi voi mânca chiar eu oul de ciocolată!” 
 
BUTTERFLY ROSE:  
Unu… doi… 
 
BEBELUŞUL cântă şi dansează pe coşul de jucării cu oul în mână, aplaudat de Lavinia care dansează şi bate din palme: 
Sunt cel mai fericit copil! 
 
LAVINIA (fluture copil) aplaudă bebeluşul bătând din palme: 
Ollé ! Ollé ! Ollé ! 
 
BEBELUŞUL cântă şi dansează pe coşul de jucării, aplaudat de Lavinia care dansează bătând din palme: 
Hip! Hip! Hip! Pentru cel mai frumos copil! (aruncă de câteva ori cu oul în sus) 
 
LAVINIA (fluture copil) bate din palme: 
Ura! Ura! 
 
BEBELUŞUL cântă şi dansează: 
Hip! Hip! Hip! 
 
BUTTERFLY ROSE îi subtilizează oul: 
Ollé! 
 
BEBELUŞUL coboară de pe coşul de jucării cu pumnii strânşi: 
Nu e frumos din partea ta, nu-i frumos deloc! O să-i spun mătuşii Adriana! 
 
BUTTERFLY ROSE sare pe inima cea mare a balenei şi face o trambulină cu oul în mână: 
Lalalalalala!!! Lalalalalala!!! Lalalalalala!!! 
 
BEBELUŞUL face şi el o săritură pe inimă cea mare a balenei, vrând să smulgă oul din mâinile lui Butterfly Rose: 
Dacă nu-mi dai oul, te spun mătuşii Adriana! Dă-mi oul!!! 
 
BUTTERFLY ROSE sare iarăşi la trambulină: 
Hip! Hip! Hip! Pentru Butterfly Rose! Hip! Hip! Hip! Ura! Ura! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA apare din adâncurile burţii balenei cu un evantai cu care îşi face vânt, urmată de roiul de fluturi: 
Ce-o să-l mai trag de urechi! Unde-ai fost micuţule neastâmpărat? Vino aici imediat,… 
mama ta ne aşteaptă acasă. 
Bebeluşul coboară de pe coşul de jucării şi se ascunde în spatele acestuia. 
 
DOAMNA LILIANA (fluture adult), cu un evantai cu care-şi face vânt: 
Lăsa-ţi-l să se distreze, bebeluşul e atât de fericit! 
 
DOAMNA MARIANA (fluture adult) şi ea cu un evantai în mână: 
Acest bebeluş aduce puţină bucurie în viaţa noastră! E atât de drăgălaş! Mă topesc după el! 
 
DOAMNA GIOVANA (fluture adult) şi ea cu un evantai în mână: 
Acest bebeluş nu stă locului. 
 
DOAMNA CORINA (fluture adult) având şi ea un evantai în mână: 
De unde vine micuţul, doamnelor? 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA, având şi ea un evantai în mână: 
Vine din Santiago del Estero! Este nepoţelul meu care tocmai a venit pe lume! 
Hei, micuţule, hei !!! Mătuşica ta e aici! Arată-te! Trebuie să plecăm!  
 
DOAMNA ELENA (fluture adult) cu un evantai în mână: 
E ciudat… am impresia că am mai auzit undeva aceste bătăi de inimă, voi nu, doamnelor? 
 
BUTTERFLY ROSE pune jos oul de ciocolată: 
Bine aţi venit în “Peştera balenei”, doamnelor… a cărei inimă nu bate decât pentru voi! De acum în câteva ore vom cunoaşte numele poetului câştigător al Marelui Premiu de Excelenţă al Prietenilor Călători… 
 
 
TOŢI FLUTURII strigă în cor: 
Butterfly Rose!  
 
LAVINIA se apropie de fluturi: 
Butterfly Rose ne pregăteşte o surpriză de proporţii. 
 
DOAMNA MARIANA (fluture adult) cu un evantai în mână: 
Cred că pot ghici despre ce este vorba. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA adresându-se lui Butterfly Rose: 
Iată că aţi apărut în sfârşit, draga mea! Eu aş vrea să mă întorc în Argentina. Elevii mei mă aşteaptă în faţa şcolii. Trebuie să reiau la modul cel mai serios cursul de franceză. Vă rog?! 
 
BUTTERFLY ROSE scoate calculatorul de sub aripi: 
Cred că domnul Sylvestre v-a trimis un nou mesaj, mătuşă Adriana. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA ia calculatorul: 
Ce mai vrea? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Cred că este în drum spre Santiago del Estero. 
 
Domnişoara Adriana citeşte mesajul cu ochii lipiţi de calculator. 
 
MONICA (fluture copil), cu un evantai în mână cu care îşi face vânt: 
Ador ouăle de ciocolată! 
 
DORINA (fluture copil), având şi ea un evantai: 
Să nu-mi spuneţi că am făcut tot acest drum doar că să mâncăm ouă de ciocolată! 
 
DENISA (fluture copil) are şi ea un evantai cu care îşi face vânt: 
În acest mod ne sunt recompensate eforturile, draga mea. 
 
BUTTERFLY ROSE : 
Într-adevăr, o recompensă… ai ghicit, draga mea… o recompensă care era cât pe ce să fie mâncată de acest micuţ neastâmpărat… (adresându-se Adrianei) Ar fi cazul să-i luaţi o lesă, mătuşă Adriana… acest băieţel este foarte agitat, face prostii cât e ziulica de lungă. Mă ascultaţi? (şi îi ia calculatorul) Nepotul dumneavoastră mă calcă pe nervi! 
 
 
BEBELUŞUL se aruncă în braţele domnişoarei Adriana: 
Nu o asculta, mătuşică Adriana, … tu ştii bine că eu sunt cel mai cuminte copil de pe tot pământul! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA cu bebeluşul în braţe: 
Unde ai fost micuţule? Te-am căutat peste tot. Îţi spun pentru ultima dată, nu mai pleci nicăieri…, ai înţeles? 
 
BEBELUŞUL o sărută pe obraji: 
Ştii, mătuşico, mi-ai lipsit mult! Te iubesc, mătuşico, te iubesc! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA îl sărută cu foc pe obraji: 
Şi tu mi-ai lipsit mult, dragul meu bebeluş. 
 
BEBELUŞUL o sărută iarăşi pe obraji: 
Eşti cea mai drăguţă mătuşă din lume. Te iubesc!!! 
 
BUTTERFLY ROSE : 
N-aş fi spus atâtea despre tine, dar când mă gândesc că erai cât pe ce să devorezi oul de ciocolată… 
 
BEBELUŞUL: 
Nu-i adevărat! Mincinoaso! 
 
BUTTERFLY ROSE : 
Lavinia a fost de faţă. Nu-i aşa, fetiţo? 
 
LAVINIA: 
Confirm: bebeluşul a vrut să mănânce oul de ciocolată. 
 
BEBELUŞULUI începe să-i crească nasul: 
Mincinoasa! Mincinoasa! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA adresându-se bebeluşului: 
Ce să înţeleg? Că nepotul meu a vrut să mănânce oul de ciocolată? 
 
BEBELUŞUL cu nasul mare: 
Sunt nişte mincinoase, mătuşă Adriana, sunt nişte mincinoase! Îţi jur că nu este adevărat. Tu ştii doar că eu sunt cel mai cuminte copil din lume. 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Cred că ţi-a crescut nasul, micuţule! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA adresându-se bebeluşului: 
Vreau să ştiu adevărul, dragul meu bebeluş. 
 
BEBELUŞUL cu nasul mare: 
Tu ştii doar că eu sunt un mare amator de ouă de ciocolată, mătuşico! 
 
PORUMBELUL îşi face apariţia din gura balenei: 
Lasă-l în pace pe micuţ, mătuşă Adriana! Nu e toată ziua sărbătoare! (şi se aşează pe nasul mare al micuţului): Nu-i aşa, micuţule? Ce aşteptăm ca să trecem la proba finală, doamnelor? Timpul ne presează… 
 
BEBELUŞUL cu nasul lung: 
Cred că văd o pasăre mare pe nasul meu, mătuşă Adriana. 
 
PORUMBELUL, aşezat pe nasul său îi mângâie fruntea cu o aripă: 
Eşti chiar drăgălaş, omuleţule! Zâmbetul tău mă fascinează! Sunt sigur că ai avut mult succes cu fluturii. 
 
BEBELUŞUL: 
Şi tu, ce ochi frumoşi ai, dragul meu! 
 
PORUMBELUL: 
O să mă topesc după tine, dragul meu bebeluş. Ai accepta să fii cavalerul meu la serbarea de sfârşit de an şcolar? Ce spui?  
 
BEBELUŞUL duce un deget la gură: 
Nu ştiu… trebuie să mă mai gândesc… 
 
PORUMBELUL: 
Îţi place să te faci dorit, micul meu neastâmpărat! 
 
BEBELUŞUL îi spune ceva la ureche: 
Trebuie să îi cer mai întâi voie mătuşii mele. Dar, mai întâi, mi-ar plăcea să-mi spui cine-i cel mai frumos copil din lume? 
 
PORUMBELUL: 
Ce întrebare! Tu, bineînţeles! 
 
BEBELUŞUL îi întinde urechea: 
N-am auzit nimic. Vrei să repeţi, te rog? 
 
 
PORUMBELUL îi spune două vorbe la ureche: 
Tu eşti cel mai frumos dintre toţi copiii!!! Te iubesc, bebeluşule! (şi îl sărută cu foc pe obraz) 
 
BEBELUŞUL se aruncă în braţele sale: 
Ti amo! 
 
PORUMBELUL legănându-l pe bebeluş: 
I love you! 
 
BEBELUSUL legănat de porumbel: 
Şi eu te iubesc! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA îl împinge la o parte pe porumbel: 
O clipă, dragul meu porumbel… îmi permiţi să vorbesc două secunde cu nepotul meu? ... îţi amintesc că era cât pe ce să devoreze oul de ciocolată fără permisiunea noastră… 
 
PORUMBELUL o împinge şi el cu o aripă: 
Imi permiţi, te rog, să rămân “tête à tête” cu dragul meu cavaler? 
 
DOAMNIŞOARA ADRIANA îl împinge pe porumbel: 
Este nepotul meu! 
 
PORUMBELUL: 
Este logodnicul meu! 
 
BUTTERFLY ROSE îi desparte: 
Cu calm, doamnelor! Linişte! Linişte!  
 
Porumbelul îşi ia zborul… 
 
BEBELUŞUL cu nasul lung: 
Îţi promit că n-am să mai fac asta, mătuşico. (după o vreme): Bine, acum pot să merg să mă joc cu prietenele mele? (şi îndreptându-se spre cascada tobogan, îi cheamă şi pe ceilalţi fluturi cu el): Veniţi, fetelor, să ne dăm pe tobogan! 
 
Bebeluşul şi copiii sar în înaltul cascadei şi se lasă în jos pe tobogan; porumbelul zboară deasupra lor cu zâmbetul pe buze… 
 
SFÂRŞITUL SCENEI 7 
 
------------ 
 
ACTUL 1 / SCENA 8 
 
ROBERTO, MISS MARYL, SUSIE TAQUINE (vocea din interiorul oului), BUTTERFLY ROSE, DOAMNA LILIANA (fluture adult), DOAMNA MARIANA (fluture adult), DOAMNA GIOVANA (fluture adult), DOAMNA CORINA (fluture adult), DOMNIŞOARA ADRIANA, DOAMNA ELENA (fluture adult), MONICA (fluture copil), DORINA (fluture copil), DENISA (fluture copil), ŞI BEBELUŞUL. 
 
DOAMNA LILIANA, bătând-o uşor pe umăr pe Butterfly Rose: 
Şi acum, ce facem, draga mea? Cât timp va trebui să mai rămânem în burta balenei? Parcă era vorba de o probă finală, nu-i aşa? Adică, colegele mele şi cu mine, trebuie să reluăm urgent cursul de franceză, altfel elevii noştri îşi vor rata examenele… 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Imediat, imediat… puţină răbdare… 
 
Dorina loveşte din greşeală cu piciorul oul de ciocolată … 
 
BEBELUŞUL se distrează de minune cu porumbelul şi cu fluturii pe tobogan: 
Priveşte, mătuşă Adriana, cât mă distrez pe tobogan! 
 
DOAMNA GIOVANA: 
La ce oră are loc decernarea Marelui Premiu de Excelenţă? 
 
DOAMNA MARIANA: 
Acordarea Marelui Premiu de Excelenţă nu poate avea loc fără autorul acestei farse, doamnelor. 
 
DOAMNA ELENA: 
Cine? Ce? Cum aşa? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Acesta va ţine şi un discurs de încheiere. 
 
Dorina ia de jos oul de ciocolată… 
 
DENISA sare în sus de bucurie, bătând din palme râzând zgomotos: 
Eu ştiu cine este autorul acestei farse. 
 
 
DOAMNA CORINA: 
Dar despre cine este vorba, de fapt? 
 
DENISA sare în sus de bucurie: 
Surpriză! Surpriză! 
 
BUTTERFLY ROSE: 
În acest an nu va mai veni singur, ci însoţit de nedespărţita sa parteneră “de scenă” şi “de viaţă”… 
 
DOAMNA MARIANA: 
Şi la ce oră îşi fac apariţia în scenă cei doi porumbei ai noştri? 
 
DOAMNA ELENA: 
Dar despre cine vorbiţi? Promit să-mi ţin gura. 
 
DENISA sărind în sus de bucurie: 
Surpriză! Surpriză! 
 
DOAMNA GIOVANA: 
Vă mărturisesc că, de când am sosit în galeria stelelor, multe lucruri îmi scapă. Aţi putea să mă luminaţi puţin despre ieşirea noastră din aceasta aventură, Butterfly Rose? 
 
Atunci timpul se opreşte în loc: toate personajele rămân locului ca nişte statui de marmură, cascada încetează să mai curgă, inima balenei încetează să mai bată. 
Luna plină luminează însă intestinele balenei… 
 
ANAGA apare călare pe un unicorn din adâncul burţii balenei, ţinând în mână un platou pe care se află un ceainic şi cateva ceşti (se opreşte în dreptul coşului de jucării): 
“Într-o seară cu lună plină, Emilio Călătorul se întoarse la castel cu scopul de a înmâna cavalerului cutia în care se afla inelul de cristal. Cavalerul o deschise şi, în timp ce o lumina orbitoare se răspândi din cutie, luă inelul şi observă că acesta avea încrustat pe cristal un unicorn. La puţin timp, un corn îi apăru în frunte. Între timp, Emilio Călătorul îşi luă liber şi plecă în cruciadă la bordul Salamandrei, o magnifică goeletă, ancorată în portul Sète, de unde se aude ecoul vocii sale: “Unicornul îţi va purta noroc, cavalerule! Simbol al purităţii, el te va purta spre destine nemaivăzute. Sub înfăţişarea unicornului îţi vei atinge scopul! Mergi şi nu-ţi mai pune întrebări, căci răspunsurile îţi vor apărea în cale!” Cavalerul, transformat în unicorn, contemplă cu încântare inelul înainte de a-l pune în cutie şi apoi părăsi repede castelul….” 
 
Anaga coboară de pe cal şi lasă jos platoul, apoi dispare ca prin minune… unicornul rămâne lângă cutia de jucării… 
Apoi timpul îşi reia cursul: toate personajele se pun în mişcare, cascada începe să curgă din nou, inima balenei începe să bată… 
Lumina dispare… 
 
BEBELUŞUL căţărat în spatele porumbelului: 
Priveste, mătuşă Adriana, zbor pe spatele porumbelului. 
 
 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Să nu te îndepărtezi, micuţule, curând vom merge acasă... dacă Butterfly Rose ne va îngădui să plecăm… 
 
BUTTERFLY ROSE apropiindu-se de unicorn: 
Aşa nu mai merge, doamnelor!... a venit momentul să facem lumină în povestea asta acum, că unicornul se află printre noi. Suntem aproape de sfârşitul aventurii. 
 
Fluturii adulţi se adună în jurul unicornului… porumbelul zboară deasupra lor cu bebeluşul în spate… 
 
DORINA ţinând oul de ciocolată în mână: 
Iată ce am găsit, Lavinia: un ou mare de ciocolată. 
 
LAVINIA: 
Te sfătuiesc să nu-l mănânci, Dorina, o să te certe Butterfly Rose. 
 
DORINA: 
Ea nu va şti, dacă tu nu îi vei spune. 
 
VOCEA din interiorul oului: 
Ai face bine să o asculţi, draga mea. 
 
LAVINIA: 
Fii atentă, surioară, Butterfly Rose e cu ochii pe tine. 
 
DORINA cu nasul lipit de ou: 
Acest ou pare foarte apetisant. 
 
VOCEA din interiorul oului: 
Te rog, nu mă mânca, ţin prea mult la viaţă! 
 
DORINA deschide gura mare: 
Am să te mănânc dintr-o singură înghiţitură! 
 
VOCEA din interiorul oului: 
Îndură-te de mine, te rog! 
 
DORINA cu gura larg deschisă: 
Îmi plac la nebunie ouăle de ciocolată! 
 
VOCEA din interiorul oului: 
Opreşte-te, nu face asta!  
 
Dorina îşi infige dinţii în ou. 
 
SUSIE TAQUINE (fetiţa iepuraş) scoate capul şi ţipă de durere: 
Au! Au! Au! Ai muşcat din urechile mele! 
 
DORINA sare speriată: 
Ce-mi văd ochii? Un iepuraş? 
 
SUSIE TAQUINE (fetiţa iepuraş) face cu mâna un ‘V’ de la victorie: 
Of ! Sunt salvată! Frumoasă-i viaţa, fetelor! 
 
DORINA: 
În principiu, găina nu face iepuri. Tu cine eşti? Ce căutai în interiorul oului?  
 
DENISA sărind în sus de bucurie: 
Eu cunosc acest iepuraş! Cunosc acest iepuraş! Youpi! Youpi! A venit şi ea să se distreze cu noi! 
 
BUTTERFLY ROSE se îndreaptă cu paşi repezi spre Dorina, luându-i oul în care încă se afla iepuraşul: 
Doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi să v-o prezint pe “Susie Taquine” , noua mascotă a Roumanywood-ului care ni s-a alăturat în mod special pentru a asista la focul de artificii! 
 
SUSIE TAQUINE (fetiţa iepuraş), încă în interiorul oului: 
Bună prieteni! Ce mai faceţi? 
 
Bebeluşul sare în spatele unicornului… 
 
MONICA apropiindu-se: 
Obiectez, onorată adunare! Îmi pare rău, acest iepuraş nu este Susie Taquine! Este vorba de o impostoare. De fapt, Susie Taquine apare doar pe scenă, în prezenţa lui Roberto. 
 
DOAMNA ELENA: 
Nu înţeleg ce legătură are Roberto cu toată această poveste. 
 
DOAMNA LILIANA: 
Îl cunoaşteţi pe Roberto, doamna Elena? 
 
DOAMNA MARIANA: 
Cine nu-l cunoaşte pe Roberto în zilele noastre? 
 
BUTTERFLY ROSE aruncă cu pudră magică pe coşul de jucării: 
Încă nu suntem la capătul surprizelor, doamnelor! 
Deodată cutia de jucării devine de patru ori mai mare… 
 
DOAMNA GIOVANA: 
O mică precizare, dacă îmi permiteţi: în realitate, Susie Taquine este faimosul “Cadou surpriză New Look” care îi vizitează pe elevii din numeroasele şcoli francofone… 
 
DOAMNA CORINA: 
Confirm ! Susie Taquine ne-a făcut o vizită la Sandra în compania lui Roberto. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Unde vine asta? 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Localitatea Sandra este situată în judeţul Timiş din România, mătuşă Adriana. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Dacă înţeleg bine, toate aceste doamne vin din Roumanywood. 
 
BUTTERFLY ROSE scoate calculatorul de sub aripi: 
Să ştiţi că “unde-s mulţi puterea creşte”, mătuşă Adriana! Poftiţi, e pentru dumneavoastră… domnul Sylvestre a ajuns la Santiago del Estero… 
 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA împinge calculatorul: 
Nu, mulţumesc, nu mă mai grăbesc să ajung acasă. Începe să-mi placă această aventură, vedeţi… în ce-l priveşte pe domnul poştaş Sylvestre, vă aşteaptă puţin în faţa porţii. O doamnă trebuie să se lase aşteptată, nu-i aşa, doamnelor? 
 
Butterfly Rose pune calculatorul înapoi sub aripi. 
 
BEBELUŞUL aflat acum în spatele unicornului: 
Priveşte, mătuşă Adriana, mă plimb pe spatele unicornului. Ce frumoasă-i viaţa!!! Youpi! 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Nepotul dumneavoastră începe să mă calce pe nervi, mătuşă Adriana. Trebuie neapărat să-i puneţi o lesă! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Nici nu se pune problema de aşa ceva, domniţă! Nepotul meu este liber, liber, liber şi vaccinat! Este cel mai frumos copil din lume! 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Este prea turbulent pentru gustul meu. 
 
PORUMBELUL aşezându-se pe umărul lui Butterfly Rose: 
Micuţul este o fiinţă inofensivă, Butterfly Rose. 
“Îi place să se joace cu toate animalele din arca lui Noe, 
Are şansa să poata visa; 
Îi place să danseze pe orice muzică din lumea largă, 
Are şansa să se poată distra; 
Îi place să cânte ca o pasăre, tot timpul vesel, 
Are şansa să poată zbura; 
Îi place să se lase legănat în braţele zânei bune, 
Are şansa să poată merge; 
Îi place să alerge pe pajiştile multicolore ale căii lactee, 
Are şansa să poată urla; 
Îi place să trăiască în armonie cu oamenii, 
Căci are şansa să fie fericit.” 
 
SUSIE TAQUINE: 
Hip! Hip! Hip! Pentru cel mai frumos copilaş! 
 
TOŢI FLUTURII: 
Ura! Ura! Ura! 
 
 
BUTTERFLY ROSE aruncă pudră magică peste bebeluşul care se afla în spatele unicornului: 
Fii binecuvântat, micuţule!!! 
Deodată un buchet de flori apare în mâinile bebeluşului… 
 
BEBELUSUL aflat pe spatele unicornului, cu buchetul de flori în mână, începe să recite un poem: 
“Măicuţă dragă, azi e ziua ta! 
Un mic buchet ţi-am pregătit 
Cu mii de flori împodobit: 
Cu dragoste, cu bucurie, cu candoare! 
Sunt pentru tine, cea mai mândră floare! 
Surâsul tău, ca roua dimineţii 
E pentru mine bucuria vieţii! 
Căci mâna ta, cu dragoste m-alintă, 
Privirea ta, ca stelele mă-ncântă, 
Iar buzele-ţi sunt flori de catifea. 
Ce norocoasă sunt, să fiu eu fiica ta, 
Şi tu, cea mai frumoasă-n lume, mama mea!” 
(Denisa Iancu, Şcoala Sandra 29, jud. Timiş, România, prof. Corina Fenichiu, 1.03.2009) 
 
Toată lumea îl aplaudă pe bebeluş care sare pe umerii iepuraşului… 
 
Deodată, se deschide capacul coşului de jucării… 
 
ROBERTO iese din cutie, recitând un poem: 
“Ar trebui să ne gândim puţin  
Căci sunt copii care trăiesc în chin. 
Noi ştim că trebuie să-i ajutăm, 
Dar, practic, niciodată nu-ncercăm. 
 
Rugile lor se-nalţă către cer, 
Dar multe dintre ele pier, 
Căci nu e nimeni să le-asculte 
Ba chiar, mai mult, să îi încânte. 
 
Norocul lor stă în puterea noastră, 
De a le oferi un adăpost, o casă. 
De a le da un strop din dragostea nemărginită, 
Şi astfel ruga să le fie împlinită.” 
(Chira Alina Eleonora, clasa a VIII-a A, prof. Blejdea Elena Daniela, 1.03.2009) 
BUTTERFLY ROSE se apropie ţinând în mână cutia mare de jucării şi recitând un poem cu voce tare: 
“E roşie gura,  
Albaştri-i sunt ochii 
Şi trişti când te-apropii. 
Nasul e mare 
Urechile-s mari, 
Şi formă nu are 
Totu-i culoare 
Şi fericire pare 
Dar realitatea e crudă, 
Căci mii de priviri par să surâdă 
Unei măşti fără suflet. 
Iar cel ce o poartă se roagă parcă, 
Să trezească la viaţă  
Privirea-i de gheaţă.” 
(Marin Carmen, clasa a VII-a, prof. Blejdea Elena Daniela, 1.03.2009) 
 
MISS MARYL iese din cutia de jucării recitând un poem: 
“Sunt atâţia oameni 
Care simt greutatea durerii pe acest pământ, 
Încât sclipirea din ochi le-a dispărut 
Şi sufletele lor sunt pietre de moară. 
Dar undeva, în adâncul sufletului lor 
Este raza de speranţă care niciodată nu încetează  
Să lupte cu morile de vânt. 
Să nu uitaţi vreodată, că în momentele cele mai grele 
Aveţi şansa de a spera, 
Şansa pe care dragostea v-o dă spre mântuire.” 
(Chira Teodora, clasa aVIII-a, prof. Blejdea Elena Daniela, 1.03.2009) 
 
PORUMBELUL recită şi el un poem: 
“Am doar o şansă: 
De a putea zbura până la nori 
Cu egoismul brutei umane. 
Să zbor atât cât aripile-mi rezistă 
Fără să simt greutatea durerii pe umerii mei. 
Am avut dintotdeauna şansa de a plânge 
Şi de a mă elibera de greutatea ce îmi apasă sufletul,  
Tristeţea ce o simt când văd indiferenţa oamenilor.” 
(Câmpean Eliza, clasa a VIII-a, prof. Blejdea Elena Daniela, 1.03.2009) 
 
 
UNICORNUL recită şi el un poem: 
“Când priveşti natura 
Şi vezi cât e de frumoasă, 
Îţi doreşti să rămână veşnic aşa 
Dar ea nu e mereu reală. 
Şi tot ce ne înconjoară 
Plante, animale,  
Şi frumuseţea pământului 
Cu văile şi turmele lui, 
Acest tablou atât de frumos 
Ce nu-l poţi decrie în cuvinte, 
Tot acest spectacol grandios 
Te face să vezi lucrurile altfel. 
Iar grăuntele acestei viziuni 
Compatibil cu viaţa spiritului meu unic 
Se transformă într-o şansă magică.” 
(Ciolac Patricia, Şcoala Romul Ladea, Oraviţa, România, prof. Anoca Adelita, 3.03.2009) 
 
TOŢI COPIII FLUTURI zburând deasupra lui Roberto şi Miss Maryl, începură să recite ţinându-se de mână: 
“Dacă eu sunt o sămânţă, iar tu eşti pământul, 
Dă-mi şansa să mă dezvolt! 
Dacă eu sunt un fluture, iar tu eşti vântul, 
Dă-mi şansa să zbor! 
Dacă eu sunt o pată roşie, iar tu eşti pictorul, 
Dă-mi şansa să fiu un tablou! 
Dacă eu sunt un val, iar tu eşti marea, 
Dă-mi şansa să mă agit! 
Dacă eu sunt un pantof, iar tu eşti piciorul, 
Dă-mi şansa să dansez! 
Dacă eu sunt un bărbat, iar tu eşti femeia,  
Dă-mi şansa să te iubesc! 
(Roman Doria, Colegiul Naţional “Gheorghe Lazăr”, Sibiu, România, prof. Felicia Fraticiu, 1.03.2009) 
 
 
SFÂRŞITUL SCENEI 8 
 
 
 
------------- 
 
 
EPILOG 
 
ROBERTO, MISS MARYL, SUSIE TAQUINE (vocea din interiorul oului), BUTTERFLY ROSE, DOAMNA LILIANA, DOAMNA MARIANA, DOAMNA GIOVANA, DOAMNA CORINA, DOMNIŞOARA ADRIANA, DOAMNA ELENA, MONICA (copil), DORINA (copil ), DENISA (copil), BEBELUŞUL, UNICORNUL (sub înfăţişarea domnului Conte), FRATERNELIA 
 
Decorul din “burta balenei” a dispărut, pentru ca între timp locul să-i fie luat de puntea Salamandrei, magnifica goeletă, ce pluteşte pe apele Mării Mediterane, de-a lungul coastelor insulei Elba din Italia… Toate personajele şi-au recăpătat înfăţişarea umană… mai puţin Butterfly Rose care s-a aşezat pe catargul vasului, cu porumbelul pe cap… Micuţul încă se mai află în spatele porumbelului cu Susie Taquine alături… 
 
ROBERTO luând de jos platoul de ceai : 
Şi acum, doamnelor, este timpul să luăm ceaiul. Văd că toată lumea… sau aproape toată lumea este prezentă. 
 
Fiecare îşi ia câte o ceaşcă… Miss Maryl ia ceainicul… 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Nu pot să cred, eşti chiar tu, Roberto? 
 
ROBERTO oferind ceştile de ceai: 
În carne şi oase, domnişoară. 
 
BEBELUŞUL ia iepuraşul în braţe: 
Priveşte, mătuşă, am prins-o pe Susie Taquine în braţe! Vreau să o păstrez, vreau să rămână a mea! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Vrei, vrei… tu vrei cam multe lucruri, bebeluşule! 
 
BUTTERFLY ROSE bombăne printre dinţi, cu braţele încrucişate şi bătând din picioare: 
Acest bebeluş începe să mă calce pe nervi! Acest bebeluş începe să mă calce pe nervi! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Dar unde ne aflăm mai exact, Roberto? Trebuie neapărat să mă întorc în Argentina cu nepoţelul meu… 
 
ROBERTO: 
Pentru a-l întâlni pe domnul Sylvestre care aşteaptă drăguţ în faţa porţii tale… ei bine, poştaşul tău va trebui să mai aibă puţină răbdare… va aştepta sfârşitul festivităţilor… domnişoara nu trebuie să lipsească în nici un caz de la focul de artificii. 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
De unde ştii că domnul Sylvestre mă aşteaptă in faţa porţii? 
 
FRATERNELIA apare în acel moment cu globul de cristal în mână: 
A aflat din globul meu de cristal. Bună ziua tuturor! 
 
MISS MARYL îi întinde o ceaşcă cu ceai: 
Incântată să vă întâlnesc din nou, Fraternelia! 
 
FRATERNELIA: 
Nu voiam să pierd focul de artificii. Dar domnul conte nu este cu voi? 
 
ROBERTO: 
Bietul om a pierit în naufragiu. 
 
FRATERNELIA: 
Odihnească-se în pace! 
 
MISS MARYL servind ceaiul: 
Pe aici doamnelor! 
 
ROBERTO adresându-se tuturor profesorilor: 
Ei bine, dragi profesori, ce mai faceţi? Sper că drumul până aici nu a fost prea lung? Permiteţi-mi să v-o prezint pe Miss Maryl, care a făcut în mod special drumul până aici, pentru a vă prezenta, alături de mine “Marele Premiu de Excelenţă al Prietenilor Călători din luna mai”, un mare premiu, la finalul căruia îl vom descoperi pe “poetul” sau “poetesa” anului… sau cel putin ar trebui să spun numele “poeteselor”, pentru că ele au fost mai multe, şi în acest an fetele au onoarea să… 
 
MISS MARYL care serveşte ceaiul: 
Este bine ştiut deja că fetele sunt majoritare în familia Prietenilor Călători.  
 
 
PORUMBELUL aşezat pe capul lui Butterfly Rose, care se află pe catarg: 
In zilele noastre, femeia nu mai este doar viitorul barbatului, ci este prezenta alături de el pe toate fronturile.  
 
DOAMNA MARIANA: 
O clipă, prieteni… mi se pare că deja am aflat numele câştigătorilor, sunt cei pe care i-am citat de-a lungul aventurii?! Sau mă înşel? 
 
ROBERTO îşi scoate pălăria: 
Domnişoara Mariana are, practic, dreptate! Totuşi, uitaţi un lucru, eu nu am mai procedat ca până acum la decernarea diplomelor, cum aveam obiceiul să fac la fiecare sfârşit de an şcolar când veneam cu pecetea magică la mine… de asemenea va trebui să ţin un mic discurs de încheiere. (Roberto scoate diplomele din pălăria sa şi le înmânează tuturor doamnelor). Vă rog să aveţi bunăvoinţa de a da aceste diplome elevilor dumneavoastră din partea mea, vă mulţumesc. 
 
DOAMNA GIOVANA: 
Incă un lucru, Roberto… al treilea concurs s-a încheiat. 
 
ROBERTO: 
Mă scuzaţi, vă rog, doamna Giovana? 
 
DOAMNA CORINA: 
Printre altele, tocmai de aceea eu şi colegele mele am venit până la dumneavoastră. 
 
ROBERTO: 
Unde mi-e capul? Evident! 
 
DOAMNA GIOVANA: 
Fiecare lucru la timpul lui, prietene. Există o anumită ordine.  
 
ROBERTO: 
E adevărat că “Marele Premiu” se acordă abia dupa încheierea celei de-a treia etapă a concursului. Faceţi bine că-mi amintiţi, doamna Giovana. 
 
DOAMNA LILIANA: 
Am dori, ca mai întâi , să îi descoperim pe câştigătorii celei de-a treia etapă a concursului înainte de câştigătorii marelui premiu…vă mărturisesc că situaţia este confuză. 
ROBERTO: 
Uneori devine chiar “comică”! 
 
DOAMNA ELENA: 
Ajungeţi să vă recunoaşteţi în toate astea, Roberto? 
 
FRATERNELIA: 
Decât să plângem, mai bine râdem. 
 
ROBERTO îşi pune pălăria pe cap: 
Nobody’s perfect! 
 
BEBELUŞUL ţinând-o în braţe pe Susie Taquine: 
Aş vrea să o păstrez pe Susie Taquine la mine, mătuşă Adriana! Aş vrea să o păstrez pe Susie Taquine la mine, mătuşă Adriana!  
 
SUSIE TAQUINE scăpând din braţele bebeluşului: 
Ei, bine, eu nu vreau! Eu vreau să fiu o fetiţă liberă!!! 
 
BEBELUŞUL: 
Te rog, mătuşă Adriana, fă ceva, Susie Taquine nu vrea să vină cu mine! 
 
BUTTERFLY ROSE aruncă cu pudra magică asupra bebeluşului, transformându-l în miel: 
Acest bebeluş mă calcă pe nervi! 
 
Bebeluşul se aruncă în braţele mătuşii Adriana… 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA, cu bebeluşul în braţe: 
Ce aţi făcut, draga mea? O să mă certe mama lui! 
 
BUTTERFLY ROSE: 
Copilul va fi mai cuminte acum. 
 
BEBELUŞUL: 
Nu te nelinişti, mătuşică, … încă mai am limbă! Te iubesc, mătuşă, te iubesc! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA îl pupă cu foc: 
Tu eşti cel mai iubit copil! (ea reflectă puţin) doar că… iată, sunt neliniştită totuşi … mă întreb ce-o să facă mama ta cu un miel acasă? (şi îl pune jos) 
 
BEBELUŞUL o ia de mână pe Susie Taquine: 
Totuşi nu voi fi singur, mătuşă Adriana, o iau cu mine şi pe Susie Taquine… sper că va fi logodnica mea! Ce spui de asta? Astfel mama va fi mulţumită! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
În ceea ce vă priveşte, mi-e teamă că mâncarea va fi cam scumpă! 
 
BEBELUŞUL : 
Să ne gândim puţin, mătuşă, oare nu există iarbă în curtea şcolii tale din Santiago? Ce spui de asta, frumoasa mea Susie? Vrei să fii logodnica mea? 
 
SUSIE TAQUINE: 
Nici nu mă gândesc să mă căsătoresc cu tine, micuţule, prefer să rămân singură. 
 
BEBELUŞUL (mielul) o ia pe Susie Taquine de gât şi o sărută: 
Nu-ţi face griji, draga mea, va fi destulă iarbă pentru o viaţă întreagă! 
 
SUSIE TAQUINE: 
Ba nu, ba nu. 
 
BEBELUŞUL (mielul): 
Ba da, ba da, îţi jur. 
 
BUTTERFLY ROSE cu pudră asupra bebeluşului care dispare ca prin magie: 
Acest bebeluş mă calcă pe nervi! Cred că ai auzit asta de o gramăda de ori, micuţule!!!! Ar fi timpul să te întorci la mămica ta! Pe curând, bebeluşule! 
 
DOMNIŞOARA ADRIANA: 
Dar ce aţi făcut, drăguţă? Unde a dispărut nepotelul meu? Aduceţi-mi-l imediat! 
 
BUTTERFLY ROSE aruncă cu pudră şi asupra doamnei Adriana care dispare şi ea ca prin magie: 
Sunt sigură că toţi prietenii din Santiago vă aşteaptă, domnişoară Adriana!? Şcoala nu s-a terminat încă la voi… să nu mai spun de domnul Sylvestre care s-a plictisit să vă aştepte în faţa porţii! Sunt încântată că v-am cunoscut şi o să-mi facă plăcere să vă regăsesc în această vară în Argentina… 
 
FRATERNELIA cu ochii lipiţi de globul de cristal: 
Globul meu de cristal îmi spune că nu vom întârzia să o regăsim pe domnişoara Adriana şi pe frumosul copilaş într-un viitor apropiat… (zâmbeşte în colţul gurii) 
 
ROBERTO: 
Dar unde au dispărut amândoi? 
 
FRATERNELIA cu ochii lipiţi de globul de cristal: 
Văd în globul meu de cristal o călătorie spre Argentina… mai văd şi o comoară fabuloasă… îl mai văd şi pe domnul Sylvestre aşteptând în faţa porţii mătuşii Adriana… te mai văd şi pe tine, Roberto, în compania lui Miss Maryl… 
 
ROBERTO: 
Cine ? Ce ? Cum?  
 
FRATERNELIA cu ochii lipiţi de globul de cristal: 
Mai devreme sau mai târziu vei afla, Roberto… 
 
ROBERTO: 
Şi ce mai vezi în globul tău? Spune-mi! 
 
FRATERNELIA dispare ca prin magie: 
Fiecare lucru la timpul lui, … vei vedea… (şi izbucneşte în râs): Simt că vei râde bine la anul… (continuă să râdă) 
 
ROBERTO bătând din palme: 
Şi acum, doamnelor şi domnilor, să ne pregătim de ceremonia de decernare a Marelui Premiu de Excelenţă ! 
 
SUSIE TAQUINE sare în braţele lui Roberto: 
Sunt nerăbdătoare să ascult discursul tău de încheiere, Roberto! 
 
DOAMNA ELENA: 
Îmi este somn. 
 
Deodată se lăsă noaptea şi stelele apărură pe cer… 
 
Deodată şevaletul pe care se afla încă pânza albastră apăru în apropiere de puntea Salamandrei… 
 
Ema şi Veronica îşi fac apariţia din pânza albastră, fiecare purtând câte o mască albă în formă de fluture, cu pete aurii, iar pe cap pălării albe cu pene de pescăruş şi îmbrăcate cu o pelerină mare albă. 
Şevaletul dispare apoi… 
 
EMA ŞI VERONICA “Condei de aur”: 
În picioare, prieteni, treziţi-vă! Nu este momentul să aţipim! Aventura abia incepe! (ele îşi scot pălăriile de pe cap şi îi salută pe Roberto şi pe toţi ceilalţi de faţă în stilul celor trei muşchetari) “Nimeni nu stă în calea stelelor!” Bună seara tuturor! 
 
ROBERTO: 
Ei, bine, puteam să mă aştept la asta! Încântat să vă revăd, domnişoarelor “Condei de aur”!!! 
 
EMA ŞI VERONICA îi întind fiecare câte un desen: 
Ţi-am adus desenele noastre! 
 
ROBERTO arată desenele întregii adunări: 
Youpi! Youpi! Voi putea să-mi agăţ desenele de perete în amintirea memorabilei noastre colaborări! Mulţumesc, mulţumesc nespus de mult! (adresându-se apoi adunării): 
Doamnelor şi domnilor, permiteţi-mi să vi le prezint pe Ema şi Veronica “Condei de aur”, câştigătoarele concursului de desen în anul şcolar 2009, care ne fac cinstea de a se afla alături de noi, la bordul vasului Salamandra. (şi scoate din buzunarul său o cutiuţă): Ei, bine, imaginaţi-vă că şi eu am o surpriză pentru voi, domnişoarelor! Veţi vedea curând! (şi deschide cutiuţa, o lumină sclipitoare invadează faţa Emei şi a Veronicăi, care iau o înfăţişare umană) Inelul vă aparţine. Este rândul vostru să-l faceţi să circule în mâinile binefăcătorilor umanităţii!!! “Unicornul vă va purta noroc! Simbol al purităţii, el vă va duce paşii spre destine frumoase!” Sunt încântat că v-am cunoscut, domnişoarelor! Vă doresc tot binele din lume! Acum puteţi merge lângă profesorul vostru. 
 
Cele două fete merg şi se aşează lângă doamna Giovana, care pare foarte încântată să-şi revadă elevele, primindu-le cu braţele deschise… 
 
DORINA, alături de doamna Giovana: 
Pot să-mi citesc poemul cu voce tare, doamna Giovana? 
 
 
DOAMNA GIOVANA: 
Nu este încă momentul pentru a face acest lucru, Dorina… 
 
DORINA: 
Întotdeauna îmi spuneţi acelaşi lucru, doamnă. 
 
MISS MARYL: 
Dacă aventura noastră a început la bordul Salamandrei, tot la bordul acesteia se va încheia în câteva minute… 
 
DOAMNA LILIANA: 
Şi Monica ar dori să-şi citească poezia. Nu-i aşa, Monica? 
 
MONICA: 
Exact! 
 
DENISA: 
Şi eu! 
 
UNICORNUL se apropie de Roberto: 
În ceea ce mă priveşte, aş vrea să ţin şi eu un discurs de încheiere. 
 
ROBERTO: 
Puţintică răbdare, doamnelor! Fiecare lucru la timpul său, vă rog… cât despre tine, unicornule, să nu cumva să spui prostii… Haideţi! Haideţi! Culcarea! 
 
DOAMNA ELENA: 
Răbdare, răbdare! Aştept acest cuvânt încă de la începutul aventurii! Asta începe să-mi facă bine! Mă aşteaptă examenele de sfârşit de an. Aş dori să mă întorc în Roumanywood. 
 
SUSIE TAQUINE sare în braţele lui Roberto: 
Doamnele noastre nu mai au răbdare, Roberto!? Înainte de a ţine discursul, ai face bine să anunţi câştigătorii celui de-al treilea concurs de poezie, ar fi drăguţ din partea ta, mulţumesc. 
 
DOAMNA GIOVANA: 
Sunt de acord cu Susie Taquine, să începem cu rezultatul concursului… apoi, mai vedem… 
 
PORUMBELUL se aşează pe spatele unicornului bătând din aripi: 
Aceste doamne trebuie neapărat să se întoarcă la şcoală, Roberto. Să terminăm odată cu asta, te rog! Aveţi cuvântul, doamnelor! 
 
ROBERTO scoţându-şi pălăria, face o reverenţă în stilul unui muşchetar: 
Foarte bine, să începem! Vom extrage poemele câştigătoare din pălăria magică. Care dintre dumneavoastră, doamnelor, doreşte să extragă un poem din pălărie? Cine vrea să înceapă prima? Veniţi să jucaţi, veniţi să câştigaţi, încercaţi-vă norocul!!! Ziua cea mare a sosit! Să aflăm în sfârşit câştigătorii primăverii şi să salutăm primăvara Prietenilor Călători! (Prezintă pălăria sa onoratei adunări). 
 
MISS MARYL: 
Declar ceremonia deschisă!!! Stelele să vă lumineze drumul! 
 
Începe focul de artificii… 
 
BUTTERFLY ROSE alege un poem din pălăria lui Roberto pe care îl citeşte cu voce tare: 
“Ochii tăi sunt stelele, 
Inima mea este cerul tău,  
Suntem rege şi regină, 
Şi facem lumea să cânte. 
Eu sunt un templu sacru, 
Iar tu, dumnezeul meu iubit. 
Suntem lună şi soare 
Şi facem lumea să danseze. 
Tu eşti apa pe care o beau, 
Iar eu aerul pe care îl respiri, 
Suntem însăşi iubirea, 
Şi facem lumea să zâmbească! 
Avem şansa de a fi liberi! 
(Radovici Valentina, “Eu şi tu”, clasa a XII-a B, Liceul Teoretic Spiru Haret, Tecuci, jud. Galaţi, România, prof. Lidia Costea, 6.03.2009) 
 
Apoi Butterfly Rose dispare ca prin magie… 
 
În noaptea înstelată, focurile de artificii ţâşnesc pe deasupra Salamandrei (magnifica goeletă ancorată în largul insulei Elba din Marea Mediterană - Italia), lăsând să strălucească mii de culori pe cer în văzul mulţimii încântate şi extaziate… 
 
 
SUSIE TAQUINE, care se află în braţele lui Roberto, alege şi ea un poem din pălărie, pe care îl citeşte cu voce tare: 
“Verdele este şansa la viaţă a ierbii, 
Roşul este şansa la frumuseţe a trandafirului, 
Galbenul este şansa la generozitate a spicului de grâu, 
Albastru este şansa la infinit a cerului, 
Albul este şansa la puritate a ghiocelului. 
Dar oamenii 
Au toate aceste şanse la un loc, 
Căci sufletul lor este curcubeul, 
Şi asta e şansa lor de a-l folosi  
Pentru a opri ploaia, plictiseala, nefericirea.” 
(Mădălina Matei, clasa a VII-a B, Şcoala nr.1, Buftea, prof. Gianina Gherman, 10.03.2009) 
 
Apoi Susie Taquine dispare şi ea ca prin minune… 
 
DOAMNA ELENA extrage din pălărie un poem pe care îl citeşte cu voce tare: 
“Pot să privesc albastrul cerului, 
Pot să mă scald în apa mării. 
Pot să ascult cântecul păsărilor, 
Pot să citesc şi să scriu cuvinte. 
Pot să mă joc cu familia mea 
Pot să trăiesc o viaţă liniştită. 
Aceasta este o şansă, dar eu mă gândesc  
La copiii din lumea întreagă 
Care-şi petrec viaţa dorindu-şi  
Lucruri derizorii, 
Care deţin adevărata putere  
De a ne face mai buni, 
De a ne oferi fericirea”. 
(Roxana Codreanu, „Şansa mea”, Şcoala nr. 1, Buftea, prof. Gianina Gherman, 10.02.2009) 
 
Apoi doamna Elena dispare din acel loc ca prin magie... 
 
 
DOAMNA GIOVANA alege din pălărie un poem pe care-l citeşte cu voce tare: 
„Când lumea toată va putea sa creadă  
În visele care nu pot muri, 
Când lumea toată va putea să vadă  
Că ura nu naşte copii, 
Vom descoperi şansa ce-n fiecare zi 
Destinul ne-o aşază la picioare 
Spre a o-ntâlni. 
Când lumii-ntregi îi va păsa mai mult 
De dragostea pe care i-o poartă ceilalţi, 
Când toţi vom fi capabili să uităm de trecut, 
Să ne îmbrăţişăm, să fim ca nişte fraţi, 
Vom avea şansa să creem un viitor, 
Mai bun şi mai strălucitor, 
Vom găsi şansa ca-n fiecare zi  
S-aflăm cu-adevărat 
Ce-nseamnă a iubi, 
Ce-nseamnă a trăi  
Şi orice clipă-a vieţii  
Să ştim a o preţui.” 
(Dorina Şerban, „Şansa pe care destinul ne-o aşează la picioare”, clasa a X-a B, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, România, prof. Dincă Giovana, 5.04.2009) 
 
Apoi şi doamna Giovana dispare ca prin magie... 
 
DOAMNA CORINA ia un poem din pălărie şi îl citeşte cu voce tare: 
„Primăvara a venit! 
Ghiocelul, iată, a-nflorit, 
Şi păsările toate s-au pus pe ciripit! 
Natura s-a trezit la viaţă 
Şi flori şi gâze şi verdeaţă 
Şi urşi şi papagali 
Intră in dansul estival. 
Să nu mai dormim! 
Ci să ne trezim, cu toţi să iubim 
Acest frumos anotimp! 
Ce norocoşi suntem  
Că primăvara a venit! 
(Denisa Iancu, „Ce şansă că primăvara a venit”, Şcoala Sandra, România, prof. Corina Fenichiu) 
 
Apoi doamna Corina dispare ca prin magie... 
 
DOAMNA MARIANA extrage şi ea un poem din pălărie pe care îl citeşte tare: 
„Este o mare şansă să ai o căsuţă 
Unde sa te poţi juca de-a v-aţi ascunselea 
Sau unde poţi dormi. 
Este o mare şansă să poţi merge la şcoală, 
Deoarece acolo te faci mare şi devii mai bun. 
Este o mare şansă să ai părinţii alături 
Care sa te îngrijească tot timpul  
Şi cărora să le poţi spune cu bucurie  
Sărut mâna mamă, sărut mâna tată!” 
(Veringă Mihaela Alexandra, clasa a VI-a, Şcoala Miron Barnovschi, Uricani, com. Miroslava, jud. Iaşi, România, prof. Andreea Abaza, 21.04.2009) 
 
Apoi şi doamna Mariana dispare şi ea ca prin magie... 
 
MONICA: 
„Sunt norocoasă că m-am născut într-un sătuc 
Şi când voi fi mare 
Voi putea să râd de toţi şi de toate. 
Iar când voi zâmbi 
Lumea mă va iubi. 
Şi când îmi voi găsi, în sfârşit, locul, 
Asta se va datora fiecărei centime pe care norocul mi-a oferit-o.” 
(Terlecki Andreea , clasa a VI-a, Suceava, România, prof. Manuela Luca, 27.04.2009) 
 
Apoi Monica disparu ca prin magie, salutându-i pe Miss Maryl şi pe Roberto... 
 
EMA, „Condei de Aur”, ia un poem din pălărie şi îl citeşte cu voce tare: 
„Când vei avea şansa să priveşti spre zare, 
Iar eu voi fi pierdută-n lumea mare, 
Să ţipi, să strigi cât poţi de tare! 
Căci eu mă voi întoarce... 
 
Când vei avea şansa să priveşti spre nori, 
Iar eu voi fi o amintire prin anii trecători, 
Să lupţi, să speri, să te gândeşti la noi! 
Căci eu mă voi întoarce. 
 
Când vei avea şansa de a privi un apus, 
Gândeşte-te la tot ce-a mai rămas de spus, 
S-asculţi şi să te rogi la Cel de Sus! 
Căci eu mă voi întoarce...” 
 
Apoi Ema dispare ca prin magie, salutându-i pe Roberto şi pe Miss Maryl... 
 
VERONICA „ Condei de Aur” continuă poemul cu voce tare: 
„Când vei avea şansa să priveşti la stele, 
Adu-ţi aminte de şoaptele buzelor mele, 
Continuă-ţi drumul şi nu-nceta să speri! 
Căci eu mă voi întoarce... 
 
Când vei avea şansa de a privi un răsărit, 
Aminteşte-ţi cât de mult ne-am iubit! 
Ce clipe minunate am trăit! 
Căci eu mă voi întoarce...” 
(Şerban Dorina, clasa a X-a B, Liceul Teoretic „Paul Georgescu”, Ţăndărei, jud. Ialomiţa, prof. Giovana Dincă, 29.04.2009). 
 
Apoi Veronica dispare ca prin magie, salutându-i pe Roberto şi pe Miss Maryl... 
 
DENISA ia un poem din pălărie pe care îl citeşte cu voce tare: 
„Şansa mea e să zâmbesc 
Şi să nu mă las învinsă. 
Şansa mea e să pot da un sfat 
Sau poate o speranţă 
Celor din jurul meu 
Şi de a le spune că nu s-a sfârşit totul, 
Că viaţa continuă, 
Asta e şansa mea! 
Şansa mea e soarele 
Ce-mi zâmbeşte în fiece dimineaţă, 
Îmi zâmbeşte şi-mi spune că e o nouă zi 
Ce trebuie trăită cu dragoste şi armonie 
În inimile noastre, 
Aşa cum păsările şi florile 
Ne zâmbesc şi ne dau bineţe, 
Asta e şansa mea! 
Şansa mea sunt animalele, 
Care ne zâmbesc fără încetare 
Şi care aduc puţină culoare în viaţa noastră, 
Animalele care sunt alături de noi 
La bine şi la greu 
Şi care nu ne părăsesc, orice s-ar întâmpla. 
Şansa mea e probabil şansa voastră, 
Voi, cei ce iubiţi animalele, 
Aşa cum şi ele vă iubesc!” 
(Denisa Ianc, clasa a VIII-a, Şcoala Generală Liviu Rebreanu, Cluj-Napoca, prof. Liliana Derevici, 30.04.2009) 
 
Apoi Denisa dispare ca prin magie, salutându-i şi ea pe Roberto şi Miss Maryl... 
 
PORUMBELUL se aşează pe capul lui Roberto şi începe să recite un poem: 
”Un curcubeu ieşit după ploaie, 
Flori, fluturi, totul e pictat de mâna Lui, 
Dar pentru cei ce nu au şansa de-a vedea, 
Sunt doar oameni îmbrăcaţi în negru.” 
 
MISS MARYL continuă poemul: 
”Sunetul cald al pianului  
Se înalţă blând în văzduh, 
Un râset de copil pierdut în zare, 
O pasăre ce-şi cântă doru-n depărtare, 
Dar ei, ei nu au şansa de-a le auzi.” 
 
DORINA continuă poemul: 
„Primul cuvânt „mama” sau „tata”, 
Un sfat, o vorbă bună, caldă, 
Un cântec pe care nu îl pot cânta. 
Uşi pecetluite cu o cheie inexistentă, 
Sunt buzele celor ce nu pot vorbi.” 
 
ROBERTO continuă poemul cu voce tare: 
„Simţuri pierdute, şanse furate, 
Ei nu văd, nu aud, nu vorbesc, 
Dar sunt fericiţi că pot simţi iubirea, 
Sunt oameni... 
 
Roberto îşi pune pălăria pe cap, acoperindu-l pe porumbel... 
 
 
DORINA, PORUMBELUL, ROBERTO şi MISS MARYL continuă să recite împreună poemul , în timp ce pe cer apare un foc de artificii: 
„Orbul cunoaşte chipul persoanei iubite, 
Deşi nu a văzut-o niciodată, 
Surdul alege din marea de bătăi vertiginoase ale inimii 
Pe cea a sufletului său pereche, ca o completare, 
Iar mutul cântă melodia iubirii, 
Dându-i ritm prin sentimentele sale.” 
(Constantin Dorina, „Alte chipuri ale şansei”, clasa a IX-a B, Liceul Teoretic Paul Georgescu, Ţăndărei, prof. Giovana Dincă, 16.02.2009) 
 
Apoi Dorina dispare ca prin magie, salutându-i pe Roberto şi Miss Maryl, care o salută şi ei la rândul lor... 
 
PORUMBELUL, de sub pălăria lui Roberto: 
Iată că totul e bine când se termină cu bine, prieteni! 
 
ROBERTO: 
Exact... dar cine a vorbit? 
 
MISS MARYL: 
Sub pălăria dumneavoastră, Roberto. 
 
PORUMBELUL: 
Scoate-ţi pălăria, să vedem, eu nu mai văd nimic. 
 
ROBERTO îşi scoate pălăria, lăsând să apară porumbelul pe capul său: 
Mii de scuze, dragul meu, am crezut că şi tu ai dispărut!!! 
 
PORUMBELUL se aşează pe capul lui Miss Maryl: 
Dumnezeu ştie că viaţa e lungă, prietene! Călătoria mea încă nu s-a sfârşit, ... partea cea mai frumoasă abia acum începe... 
 
MISS MARYL cu porumbelul pe cap: 
Ce ne mai pregăteşti, dragul meu porumbel? 
 
PORUMBELUL aşezat pe capul lui Miss Maryl: 
Intenţionez să reiau călătoria în jurul lumii, pentru a aduna poemele copiilor din şcoli. 
 
ROBERTO, cu pălăria în mâna sare în sus de bucurie: 
E adevărat? Îţi reiei călătoria? Youpi! E minunat! Youpi! 
 
PORUMBELUL: 
Niciodată nu am abandonat cu totul, Roberto... să spunem că mi-am mai luat câte o pauză bine meritată timp de câţiva ani... timp în care mi-am recăpătat puterile pentru a putea zbura cât mai departe posibil! 
 
MISS MARYL: 
Intenţionezi să pleci singur sau însoţit? 
 
PORUMBELUL: 
De astă dată, voi fi însoţit... trebuie, de altfel, să merg la Roumanyood... 
 
ROBERTO: 
Cineva va călători pe spatele tău, nu-i aşa? Despre cine este vorba? 
 
PORUMBELUL: 
Surpriză! Surpriză! Îi vom descoperi numele în aventurile tale viitoare. 
 
ROBERTO dă drumul porumbelului să zboare: 
Asta nu ţine! „ Să trăieşti mult, porumbelule!” 
 
PORUMBELUL îşi luă zborul rapid: 
„Nimeni nu stă în calea stelelor!” 
 
MISS MARYL ŞI ROBERTO împreună: 
„Să trăieşti mult porumbelule!” 
 
Decorul punţii Salamandrei s-a transformat între timp, făcând loc decorului cu sala mare a castelului... 
 
Unicornul se află între Roberto şi Miss Maryl... 
Flăcări mari ţâşnesc din şemineu... 
 
UNICORNUL: 
Acum pot să-mi ţin discursul de sfârşit de an? 
 
ROBERTO: 
Ce tot spui tu acolo, unicornule? Despre ce discurs este vorba? 
 
MISS MARYL: 
Cred că şi dumneavoastră aţi uitat să ţineţi discursul, Roberto. 
 
UNICORNUL: 
L-aţi recitat de atâtea ori astă iarnă în sala mare a castelului meu, încât l-am învăţat pe de rost. 
 
ROBERTO: 
În sala mare a castelului dumneavoastră? 
 
UNICORNUL: 
Ne-am întors acasă, prieteni!!! 
 
ROBERTO: 
Iată ce curios este, cred că am mai auzit vocea asta undeva!? 
 
UNICORNUL: 
Şi când mă gândesc că dumneavoastră şi însoţitorul dumneavoastră mă credeaţi dispărut pe fundul mării după naufragiu... nu-i nimic... iată-mă mai viu ca niciodată! Şi totuşi nu mi-am spus ultimul cuvânt! Să mi se aducă bastonul! 
 
ROBERTO: 
Insoţitorul meu? 
 
UNICORNUL ia înfăţişarea domnului Conte: 
Gura satului vorbeşte că domnul Sylvestre ar fi plecat în Argentina. 
 
ROBERTO: 
Poştaşul nostru voia să plece puţin din ţară. 
 
UNICORNUL ia înfăţişarea domnului conte: 
Bună treabă! Asta înseamnă că vom avea vacanţă! 
 
ROBERTO: 
Asta înseamnă că a stat prea mult în sudul Franţei! Şi apoi, viaţa de castel nici nu era făcută pentru el. 
 
MISS MARYL: 
De fapt, ... nu e făcută nici pentru noi. 
 
UNICORNUL sub înfăţişarea domnului Conte: 
Chiar aşa?... dar atunci, cum se face că nu reuşesc să renunţ la ea? ... adică nu mă simt străin în propria –mi casă… cred că voi sunteţi musafiri aici. 
 
 
ROBERTO: 
Asta înseamnă că suntem musafiri încă din prima zi. 
 
MISS MARYL: 
Exageraţi domnule Conte! Dumneavoastră ne-aţi oferit ospitalitatea vara trecută la întoarcerea noastră din Bulgaria… 
 
UNICORNUL sub înfăţişarea domnului conte: 
Regret că am făcut-o. Acest lucru nu i-a adus noroc iubitei mele. 
 
Contele se plimbă agitat cu bastonul în mână… 
 
MISS MARYL: 
Nu este totuşi vina noastră dacă Lady Jane a luat pudra magică. 
 
CONTELE: 
Să mi se aducă bastonul, nu pipa! 
 
ROBERTO îşi scoate pălăria: 
Nu pot să-mi cred ochilor! Sunteţi chiar dumneavoastră “Christophe Rodolphe David Miguel” …? (face să apară un baston în pălăria sa) Cred că acest baston vă aparţine!? 
 
Contele îi smulge bastonul din mâini. 
 
UNICORNUL sub înfăţişarea domnului conte: 
„Şi aşa mai departe” Cine altcineva? Văd că Miss Maryl mai face încă parte din călătorie! 
 
MISS MARYL: 
Sunt încântată să vă revăd, domnule Conte de Bouche-en-Biais! 
 
CONTELE: 
Eu nu. 
 
ROBERTO merge să-l îmbrăţişeze: 
Nu vă daţi seama cât de mult mi-aţi lipsit, domnule Conte! 
 
UNICORNUL sub înfăţişarea domnului conte: 
Prefer să nu-mi dau seama. (şi îl împinge) Lăsaţi-mă în pace acum! Nu vreau să vă mai aud vocile! Şi apoi, ce faceţi la mine, parcă vă cerusem să veniţi altădată? 
 
 
MISS MARYL: 
Văd că domnul Conte încă este la fel de docil. 
 
UNICORNUL sub înfăţişarea domnului conte: 
Afară! 
 
MISS MARYL îl ia de braţ pe conte, îl aşează pe scaun , apoi scoate o foarfecă din buzunar: 
Cred că este rândul dumneavoastră, Maiestate. Aşezaţi-vă! O să mă ocup de părul dumneavoastră! 
 
CONTELE: 
Cine ? Ce? Cum? Ce legătură are părul meu cu toată această poveste? 
 
MISS MARYL: 
Părul dumneavoastră miroase a alge marine sălbatice. 
 
ROBERTO: 
Lăsaţi-vă părul pe mâinile unei experte, prietene! 
 
CONTELE: 
Vă asigur că părul meu îmi stă foarte bine aşa cum e! Nici nu mă gândesc! (se ridică şi se îndreaptă spre şemineu) 
Focul şemineului se stinge între timp... 
 
MISS MARYL cu foarfecă în mână: 
Trebuie să vă spălaţi neapărat părul, nu e foarte curat. Miroase a apă sărată. Iar la sfârşit vă voi tunde, domnule Conte. Ce spuneţi ? 
 
CONTELE se apropie rapid de şemineu, cu bastonul în mână : 
Nici nu intră în discuţie! Îmi place să am părul mare!  
Se întoarse spre şemineu, urmat de Miss Maryl… 
 
MISS MARYL se ia după el spre şemineu: 
Fac asta pentru binele dumneavoastră, Christophe Rodolphe “şi aşa mai departe”! 
 
ROBERTO îşi toarnă un pahar de vin din bar, apoi reflectă câteva clipe recitându-şi discursul cu voce tare: 
“Contra vânturilor şi mareelor, căpitanul rămâne şi va rămâne mereu ataşat de prora vasului său! Vă mulţumesc nespus că aţi împărtăşit alături de mine emoţii intense de-a lungul acestei aventuri aflată sub semnul şansei! Cred că s-a spus totul sau aproape… cât despre restul, timpul îşi va face opera … (se pregăteşte să intre în şemineu) ah! Un ultim lucru înainte de încheiere: “Să nu promiteţi niciodată copiilor luna de pe cer sau ţara în care curge numai lapte şi miere, pentru că ei au deja acest paradis în ei!” (salută apoi cu pălăria în maniera unui muşchetar) La revedere! A fost pentru mine o bucurie imensă! Vă mulţumesc nespus! Ne vom întâlni foarte curând pentru a face călătorii fabuloase alături de prietenii mei fideli dintotdeauna! Fie ca stelele să vă lumineze drumul!” 
 
Dispare în şemineu care se aprinde după trecerea sa… 
Un nor de fum învăluie locurile… 
 
SFÂRŞITUL EPILOGULUI // SFÂRŞITUL EPISODULUI